În peisajul politic dâmboviţean, deputatul PDL Raluca Turcan e mai degrabă o prezenţă insignifiantă. Fără nici un conţinut. Discret diafană, preţioasă când smiorcăie câte ceva în apariţii publice, îndoctrinată din cap până în tălpi, oricum emblematică pentru partidul său. Raluca Turcan, fireşte, nu merită luată în seamă, însă prin ultima ei declaraţie, în care deplânge nivelul de trai al românilor, reproşând asta „guvernării iresponsabile” a USL, sugerează criza de mesaje a partidului său, sărăcia de idei. Cura de ipocrizie a Ralucăi Turcan, promovată şi de alte colege de partid, precum Sulfina Barbu, Elena Udrea, Andreea Paul, ar putea să le strice iremediabil tenul. Din cauza maimuţărelii. Fiindcă până la urmă preţul legumelor, şi observăm că le preocupă cu precădere cel al cartofului, a crescut nu din cauza Guvernului Ponta, ci al altor factori, îndeosebi climatici, anul agricol fiind aşa cum a fost. Din cale-afară de calic. Pioşenia falangăi feminine pedeliste, pe la Roman, în Moldova, Elena Udrea a devenit lirică, este de-a dreptul hazoasă. După ce au confundat în permanenţă statul social cu cel paternalist, acum, în buza campaniei electorale, vor să demonstreze ceea ce nu poate fi demonstrat: cât a fost de performantă guvernarea de dreapta, care a scos lumea în stradă. După ce a uitat de oameni, cu nevoile, cu interesele, cu suferinţele şi bucuriile lor, acum ce să vezi, sunt lângă oameni, implorându-le votul. Problema este că nu prea au legătură cu realitatea şi, mai simplu şi mai direct spus, mint. Nu există vreun studiu privind calitatea vieţii, din 2005 până recent, cât timp la putere s-a aflat o guvernare de dreapta, care să ateste vreun reviriment de luat în seamă. Miza USL este şi aceea de a reînvia ideea de stat social, fiindcă România are nevoie şi de o strategie de securitate socială, în care pericolele să fie clar stabilite şi în care mecanismele de apărare să fie bine operaţionalizate şi fundamentate. Statul social este cel care percepe taxe şi impozite, dar în schimb oferă servicii de calitate accesibile tuturor, şanse cât mai egale de reuşită, dezvoltare şi afirmare. Compromiterea ideii de stat social trebuie revizuită integral şi ideea în sine merită dezbătută în apropiata campanie electorală. Neşansa candidatelor PDL mai sus pomenite, dincolo de calităţile şi noncalităţile lor, este că nu prea au ce să spună după o guvernare de-a dreptul oribilă.
