Gelu Vişan, atac devastator la foştii comilitoni

A fost o vreme,â când deputatul PDL Gelu Vişan era considerat „copilul reuşit” al pepinierei politice a portocaliilor doljeni. Consilier judeţean, comunicator de duzină, contestatar de circumstanţă, învestit cu funcţii de tot felul „la partid”, Gelu Vişan, „înfiat” de Radu Berceanu, urca semeţ treptele ierarhice, obsedat de gândul că nu „zăreşte malul”. Adică funcţia de lider al PDL Dolj. Când s-a văzut rejectat, în forul decizional judeţean, de cei care mărşăluise alături, în atâtea mici şi mari bătălii, a întors armele, afişând cu o dezinvoltură uluitoare un program politic şi un comportament la care vechii comilitoni nici nu visaseră. În spatele uşilor închise şi-au spus unii altora multe vorbe nederatizate. Deputat de Băileşti fiind, o vreme s-a dorit una din trompetele partidului pe la televiziunile din Capitală, încercând seară de seară să recite, cam nătâng, chiar cu preţul ridicolului, ce i se dicta. Pentru a fi abandonat în cele din urmă pentru lipsă de randament. „Cazul Gelu Vişan”, prin scandalul declanşat luni seara la RTV, unde „a făcut dezvăluiri” devastatoare, despre PDL Dolj, fără a le proba convingător, nu spune mai nimic. Mai ales că despre respectivele persoane, de-a lungul timpului, s-a tot scris prin presa locală. Noutăţile erau excluse. E o problemă mai degrabă „de caracter” care nu interesează prea mult în zilele noastre. Deputatul Gelu Vişan a fost crescut în ograda PDL Dolj. „Înfiat” de Radu Berceanu, cum spuneam. Chiar dacă admitem că tot ceea ce dezvăluie deputatul Gelu Vişan este adevărat, urmând ca organele abilitate ale statului să se sesizeze, nu el era moralmente îndreptăţit, în buza campaniei electorale, să facă acest lucru. După ce stai 10-15 ani într-un bordel, de plăcere, nu poţi deplânge într-o zi că miroseau cearceafurile a transpiraţie. Când a detonat toată muniţia depozitată Gelu Vişan? Când nu s-a mai văzut desemnat candidat PDL pe colegiul Băileşti, unde subzistă încă un bastion al partidului. Numai că din ceea ce ştim noi „raderea” aparţine nu lui Radu Berceanu, de mai multă vreme în afara câmpului organizatoric al PDL Dolj, sau Ştefan Stoica, ci mai degrabă europarlamentarului Marian Jean Marinescu. Detaliul contează prea puţin. Întrebarea imediată, realmente firească, este următoarea: ce să facă acum Gelu Vişan, după ce timp de patru ani a frecat menta prin Parlament, arborând aferat gesturi comandate la adresa opoziţiei, inclusiv a liderilor acesteia. Există viaţă şi în afara Parlamentului, unde dintr-un accident ajunsese, dar când ţi-ai obişnuit oasele cu nemunca şi nu te-ai învrednicit cu vreo calificare, alta decât clămpănitul, e destul de greu. Pentru adormiţii săi vechi comilitoni deveniţi victime, un singur adevăr, valabil şi pentru alţii: nu întotdeauna „duşmanul” se află în tranşeele opuse, şi nu rareori el este chiar „colegul” de vot, de aspiraţie şi de chef, prietenul de alături. Dincolo de anumite interese comune, de partid, vor fi existat şi afinităţi mai adânci, mai tari decât buna cuviinţă. În politica autohtonă, Gelu Vişan e doar un simptom al lipsei de caracter, al absenţei simţului demnităţii. Un resentimentar. Oriunde va merge, dacă se vor găsi şi unii gata să-l îmbrăţişeze, într-o zi va face acelaşi lucru.