Un discurs „ciorbă de vară” al lui Valeriu Zgonea

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, deputat de Segarcea, a avut, ieri, inconfundabila şi poate irepetabila satisfacţie de a rosti un discurs la deschiderea anului de învăţământ superior, chiar în somptuoasa Sală Albastră a Universităţii din Craiova, în faţa rectorului, a membrilor Senatului, a cadrelor didactice, unele prestigioase, a invitaţilor din administraţia publică judeţeană şi locală, şi a studenţilor. Era prima dată când, în această postură, de preşedinte al uneia din Camerele Parlamentului, apărea în mediul academic craiovean, ceea ce constituia şi un oportun prilej de a-şi dezvălui anvergura intelectuală, rezonabila pliere pe marile probleme ale învăţământului superior românesc şi, nu în ultimul rând, reflexele de stânga europeană, cu seducţia şi interogaţiile ei, destule, în aceste momente.  Discursul lui Valeriu Zgonea a fost, din păcate, lung, ca o ciorbă de vară, deloc structurat, deloc elevat, lipsit de orice ingrediente. Dar şi de stupori gramaticale. Asta mai lipsea. N-a fost atât de searbăd pe cât a fost de neconvingător. Deloc menit să producă un răcoritor efect terapeutic. Hotărât lucru, n-a avut o zi bună. I se întâmplă fiecăruia dintre noi. Dar când te hazardezi, în faţa unor universitari, din care unii au mai trecut şi prin universităţi europene, „pretenţioşi” peste putinţă, dacă nu alergici la oamenii politici reprezentativi, atunci îţi iei măsurile de precauţie adecvate. Între prezenţa la un talk-show şi deschiderea anului universitar, deşi şi într-un caz şi în celălalt trebuie să fii persuasiv, diferea totul. Ca să sintetizez, fiindcă n-am de gând să comentez platitudinile exprimate, discursul, transmis în direct de Tele U, alături de celelalte, n-a impresionat, circumscriindu-se banalului, inclusiv prin intonaţie. E drept că un discurs de la o asemenea altitudine parlamentară era oricum complicat. Pentru aşa ceva mintea trebuie hrănită nu doar cu vitamina nativă. Inteligenţa fără spirit e una din marile probleme ale modernităţii, de când cultura pe Internet ameninţă să devină una a prezentului. Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar s-a instalat vanitos şi în creiere mai tomnatice, grăbită să vândă ceea ce n-au cumpărat niciodată. Preşedintele Camerei Deputaţilor a dat ieri, fără să-şi propună, un test de rafinament intelectual şi prea puţin contează dacă l-a trecut sau nu. Se află însă în buza campaniei electorale, apăsat pe deasupra de curentele probleme de la Camera Deputaţilor. Şi nu numai. Străin nu-i rămâne nici Doljul. A nimerit-o cu desemnarea conducerii ISJ Dolj, pe care dintr-o eroare semantică, cel puţin, o putem numi „politică”, şi păcat că nu o poate desemna şi pe cea de la Universitate. Are, de la o vreme, în discuţiile cu primarii din teritoriu dispuşi să-l asculte, şi nu toţi au această predispoziţie, o preaînălţătoare părere despre sine, despre tinereţea sa, despre robusteţea intelectuală (?!), politică şi care o mai fi, şi una îndoielnică despre alţii, cu o imagine publică mult mai consolidată şi, între altele, deţinători ai misterului prieteniei, normalităţii şi al îngrijorării pentru mersul lucrurilor pe aceste meleaguri. Nu ştim dacă Valeriu Zgonea e viitorul social-democraţiei doljene, în pofida vagilor urme de militant, dar cred că e prezentul, într-o lume pe cât de complexă, pe atât de lipsită de har. Investeşte prost şi entuziasmul şi chinina resentimentelor fruste. Trăieşte prin ricoşeu, cuprins de o indispoziţie şi o lipsă de idei fără evoluţie. Ceea ce nu-i deloc confortabil. Pentru el.