Astă-seară la Filarmonica Oltenia: Capriciile lui Paganini şi vioara lui Stadivarius

0
400

Craiovenii sunt invitaţi, în această seară, la un recital extraordinar, o probă de veritabilă valoare şi talent, oferite în premieră de recunoscutul violonist, Alexandru Tomescu. Spectacolul este inedit prin faptul că, într-o singură seară, tânărul interpret şi-a propus să deşire în faţa publicului mărgăritarele muzicale lăsate moştenire de celebrul Paganini –  Integrala Capriciilor. Alexandru Tomescu va cânta cu cea mai dorită vioară Stradivarius, veche de 300 de ani.

Din dorinţa de a oferi cât mai multor melomani posibilitatea participării la recitalul extraordinar ce va fi susţinut de violonistul Alexandru Tomescu , sâmbătă, 14 mai, de la ora 19. 00, în cadrul Turneului Naţional “Stradivarius”, conducerea Filarmonicii “Oltenia” a decis suplimentarea cu 60 de locuri. Biletele s-au pus deja în vânzare la Agenţia Filarmonicii “Oltenia”, care este deschisă şi astăzi, de la 18.00, cu o oră înainte de deschiderea concertului. Preţul biletelor este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari. În cadrul Turneului Naţional “Stradivarius 2011”, violoncelistul Alexandru Tomescu oferă publicului craiovean un recital extrordinar din Integrala Capriciilor de Niccolo Paganini, una dintre cele mai frumoase, dar şi mai dificile partituri de executat.

Cu vioara Stradivarius prin ţară

În mâinile tânărului artist Alexandru Tomescu se găseşte celebra vioară Stradivarius Elder – Voicu din 1702, instrument de o inestimabilă valoare, ce face parte din Patrimoniul Naţional al României.

În luna ma a acestui an, Alexandru Tomescu a pornit la drum cu celebra sa vioară Stradivarius, în cel de-al patrulea turneu naţional Stradivarius, în 14 oraşe din România. Ca program, a ales cel mai riscant pariu pus vreodată de un violonist: Integrala Capriciilor de Paganini, interpretată într-o singură seară de concert. Mai mult decât atât, fiecare recital din cadrul turneului este ilustrat cu o serie de proiecţii video, “ale căror valenţe simbolice metamorfozează, practic, atmosfera din sălile de concert, într-o trăire magică, inefabilă”, după cum anunţă organizatorii.

Alexandru Tomescu

Alexandru Tomescu

Cu o carieră impresionantă, ce se întinde pe patru continente şi peste 30 de ţări, Alexandru Tomescu se detaşează net drept liderul tinerei generaţii de violonişti români. Palmaresul lui numără peste 100 de premii întâi naţionale şi nu mai puţin de 26 de distincţii internaţionale, la concursuri de prestigiu precum: „Niccolo Paganini” (Italia), „Pablo Sarasate” (Spania), „Marguerite Long – Jacques Thibaud” (Franţa) sau „George Enescu” (România). În ultimii ani, tânărul violonist a fost invitat să se alăture pedagogilor celebri ai viorii, în juriile unor concursuri internaţionale din Italia, Franţa sau România.

De-a lungul a peste 20 de ani de activitate concertistică, acordurile viorii tânărului român au răsunat în cele mai mari săli de concerte ale lumii: Carnegie Hall – New York, Concertgebouw – Amsterdam, Berliner Philarmoniker, Théâtre des Champs Élysées – Paris sau Metropolitan Arts Center – Tokyo, alături de orchestre de prestigiu dirijate de dirijori celebri: Kurt Masur, Valery Gergiev sau Christoph Eschenbach. Solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio – Bucureşti, tânărul violonist desfăşoară o intensă activitate muzicală la nivel naţional, concertând pe scenele tuturor filarmonicilor din ţară. În calitatea sa de preşedinte al Fundaţiei culturale “Remember Enescu”, Alexandru Tomescu este implicat în numeroase proiecte muzicale, în special – organizarea Concursului internaţional de vioară “Remember Enescu” .

Violonistul Alexandru Tomescu despre compozitorul Niccolo Paganini

„Aţi făcut vreodată bungee jumping? Dacă da, atunci ştiţi cam ce am simţit eu în clipa în care m-am hotărât să pregătesc toate Capriciile de Paganini pentru turneul Stradivarius din acest an. Senzaţia de gol, de imposibilitate, de pericol iminent şi apoi explozia de trăiri, de culori – ca un foc de artificii… În mod cert, nu este o integrală ca oricare alta. Aceste capricii reprezintă tot ce s-a scris mai greu vreodată pentru vioară. A prezenta toate cele 24 de capricii într-o singură seară este gestul de îndrăzneală ultimă pe terenul virtuozităţii. Nimic nu va fi la fel după acest moment. Sincer să fiu, mi-a fost frică atunci când am cântat pentru prima dată toate Capriciile, unul după celălalt. Era un prim şnur, la capătul mai multor zile de muncă epuizantă şi… am simţit o reţinere, de parcă spărgeam o vrajă! Chiar toate Capriciile? Eram desigur conştient că le ştiu, dar parcă nu era suficient. Pe parcurs, mi-am dat seama despre ce e vorba: trebuie să ai îndrăzneala, necugetarea şi exuberanţa pe care o are cel care face pasul în gol la bungee jumping. Atunci ţi numai atunci te poţi apropia puţin de Paganini, de felul lui de a fi. Altminteri, stând şi judecând şi analizând – este imposibil să le cânţi, să le trăieşti cu adevărat.

Vă invit să aruncăm împreună o privire asupra lor. Unele sunt mai simpatice, altele mai ermetice… Pe prima pagină a manuscrisului, Paganini a scris: „Dedicati alli artisti”. Aici este poate cea mai profundă explicaţie a întregii lucrări. Dacă le dedică violoniştilor, era clar că este vorba despre o lucrare strict de virtuozitate. Un adevărat artist înţelege însă altfel capriciile. Trebuie să stăpânească tehnica, bineînţeles, dar sensibilitatea trebuie să rămână intactă. În acelaşi timp, dedicându-le artiştilor, Paganini ni le-a dedicat nouă tuturor. În fiecare dintre noi, şi în mine şi în Dumneavoastră, există o fărâmă de artist. Mai la suprafaţă sau mai adânc îngropată. Este provocarea lansată de artă, de muzică: aceea de a trezi, de a readuce la viaţă latura noastră sensibilă, creatoare”.

Niccolo Paganini

Paganini, prototipul starurilor pop

Paganini a fost, poate, prototipul starurilor pop din ziua de astăzi: nonconformist, personalitate controversată, cu o viaţă foarte agitată, a reuşit să creeze un brand care a depăşit de mult graniţele lumii muzicale. Sunt sigur că, dacă s-ar fi născut cu 200 de ani mai târziu, ar fi cântat pe ultimul model de vioară electrică şi ar fi umplut stadioane de fani, mai ceva ca André Rieu.

Era ceva în personalitatea lui, un magnetism ce tulbura profund: „Dintr-o dată, o figură întunecată a apărut pe scenă, părând să vină de pe tărâmurile subpământene. Era Paganini, în hainele sale de seară negre. Fracul său negru şi vesta, tot neagră, aveau o croială oribilă, aşa cum pesemne cerea eticheta diavolească de la curtea Proserpinei… Deja de la prima trăsătură de arcuş scena din jurul lui s-a metamorfozat: dintr-o dată, se găsea împreună cu muzica sa într-o sală luminoasă, ce era decorată în mod exuberant şi dezordonat cu mobilier în stil Pompadour; mici oglinzi peste tot, amoraşi, porţelanuri chinezeşti…”. Sunt impresiile puternice şi contradictorii ale poetului Heinrich Heine, care l-a auzit pe Paganini într-unul din numeroasele sale turnee. Alţii erau mai sceptici: „ Acest om este un şarlatan! El nu va putea cânta ce e tiparit aici în partitură, fiindcă este pur şi simplu de necântat!” – protesta înaintea unui concert la Paris violonistul Charles Beriot. Paganini însă a interpretat perfect partitura, iar Beriot a înteles: „a schimbat acordajul corzilor viorii!”. Acest incident între muzicieni arăta cât de departe mergea Paganini cu libertatea şi indrăzneala sa. Nu se oprea însa aici: una dintre legendele celebre relatează cum un rival îi crestase corzile înainte de concert. Rând pe rând, corzile viorii au plesnit, însă Paganini nu s-a oprit, cântând în final toată piesa pe o singură coardă! Aşa s-a născut, poate, una dintre piesele sale faimoase – Variaţiuni pentru coarda Sol.