Eurodeputatul Marian Jean Marinescu demontează zvonul că UE e măcinată de efectele crizei: “Nu ne trebuie mai puţină Europă, din contră … more Europe!”

Europarlamentarul Marian Jean Marinescu a vorbit recent despre ultimele evenimente ce au avut loc în Parlamentul European, atât la Strasbourg, cât şi la Bruxelles, dar şi despre momentele delicate prin care a trecut Uniunea Europeană în această perioadă de criză. Vicepreşedintele PPE a precizat că puterea Uniunii stă tocmai în faptul că întotdeauna s-a ajuns la o soluţie în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită. Deputatul european a vorbit şi despre continuare politicii de extindere, acceptată de statele membre, punct care vine în sprijinul afirmaţiei că o asemenea construcţie e greu de distrus. Strategia Dunării şi reţelele energetice sunt proiecte de anvergură care vor uni pe viitor statele membre şi vor întări noţiunea de Uniune Europeană.  Avalanşa cablogramelor Wikileaks nu l-a luat prin surprindere pe deputatul român, deoarece chiar el avertiza mass-media din Craiova, încă de acum zece ani, că ambasadele monitorizează presa şi s-ar putea ca această zonă să fie una ocolită de investitori.

Care au fost cele mai importante evenimente din ultima perioadă de timp de pe agenda Parlamentului European ? S-a discutat şi despre situaţia din Libia şi Japonia ?

Ultimele săptămâni în Parlamentul European au fost în special săptămâni de reuniuni de grupuri, de comisii, dar şi o minisesiune de o zi, la Bruxeles. În cadrul acestei minisesiunii s-a votat raportul Parlamentului European privind modificarea minoră a Tratatului pentru punerea bazelor juridice de aplicare a deciziei Consiliului European privind mecanismul european pentru stabilitate ceea ce a fost o decizie extrem de importantă. Bineînţeles, că s-a discutat despre Libia şi despre situaţia din nordul Africii, iar în rest au fost numai reuniuni de comisii. Au existat două momente importante pentru că s-au încheiat perioadele de depunere a amendamentelor pentru rapoartele nelegislative, deocamdată – unul la politica agricolă comună şi celălalt la bugetul din 2014-2020 – şi s-a arătat interesul extraordinar pentru aceste rapoarte, deoarece pentru politica agricolă comună sunt 1267 de amendamente, iar pentru buget – 1050 de amendamente şi s-a pregătit sesiunea de la Strasbourg. Deci, în concluzie, cele mai importante evenimente derulate la Parlamentul European a fost aprobarea, la Consiliu, a raportului privind mecanismul de stabilitate, discutarea situaţiei din Libia şi mai ales din Japonia. Comisarul european pentru energie, Guenther Oettinger, s-a deplasat în Japonia şi, ulterior, a prezentat în PE concluziile legate de această vizită pe marginea energiei atomice şi nucleare.

Proiecte ce întăresc relaţiile în UE

Sunt voci care vorbesc despre destrămarea Uniunii, alte voci de întărirea relaţiilor dintre statele membre UE ca urmare a marilor proiecte, cum ar fi reţelele de energie, strategia Mării Negre, strategia Dunării. Dumneavoastră ce credeţi, nu cumva aceste proiecte s-au făcut tocmai pentru a întări relaţiile dintre statele membre UE…?

Criza economică a creat o situaţie care nu este pozitivă deloc pentru Uniune. Criza economică, şi mai ales scoaterea la iveală a unor probleme ale tuturor statelor membre, cum ar fi deficitul bugetar şi datoria externă, au determinat o anumită atitudine care nu este bună pentru viitorul Uniuni, dar peste care … puţin câte puţin, se va trece. Şi asta pentru că s-a aplicat o abordare inter-guvernamentală, şi nu una comunitară. Eu vă spun aceste lucruri, pentru că ele se discută în acest moment în Parlament. Abordarea comunitară înseamnă că toată lumea decide, şi să ne gândim la interesul comunitar. Dar şefii de stat, pentru că au foarte mari probleme acasă, cum ar fi bugetul, au început să pună problema astfel: „noi suntem  şefi de guvern, noi decidem, noi nu ţinem cont de părerea Comisiei şi nici a Parlamentului…”. (Vezi cazul bugetului 2011, când Cameron a zis „Eu nu votez…”). În acelaşi timp, însă, în Comisie, cu idei mai vechi sau cu idei mai noi, se continuă această strategie de implementare a unor activităţi care să aducă Uniunea împreună. Toată lumea spune acum – şi a devenit chiar o deviză – că da, într-adevăr, avem criză, dar nu ne trebuie mai puţină Europă, ci din contră „more Europe”.

Strategia Dunării – ideea preşedintelui Traian Băsescu

Strategia Dunării vine să susţină afirmaţia de mai sus? Din câte ştiu eu, România a fost iniţiatorul acestei strategii. Ce ne puteţi spune despre acest proiect ?

O strategie mai veche a fost cea a Dunării, ea fiind ideea României, mai exact ideea preşedintelui României, Traian Băsescu, care împreună cu Cancelarul austriac a promovat-o din 2005, tocmai pentru a strânge laolaltă toate statele din bazinul Dunării, şi nu numai, pentru că sunt câteva state prin care nu trece Dunărea, dar care sunt şi ele interesate de această strategie. Şi vorbim şi de o idee mai nouă, a comisarului pentru Energie, care spune că se doreşte o politică energetică comună. Uniunea poate să facă doar nişte politici de strategie, pentru că, de fapt, aceasta nu este o politică energetică comună, ea rămâne doar o politică naţională, dar proiectul se referă la realizarea unor reţele energetice comune. Pentru că este normal, degeaba avem noi o politică energetică comună, dacă nu avem reţele energetice interconectate, dar toate acestea sunt făcute pentru a aduce şi mai aproape statele UE, deci a face o unitate între state.

Mai avem şi alte exemple în acelaşi registru. Mă refer la alte proiecte care au pus de acord statele UE ?

Sigur. Să ne aducem aminte de înfiinţarea pieţei unice, de adoptarea monedei unice, de modul în care s-au desfiinţat taxele vamale, cum s-au desfiinţat graniţele, cum s-a făcut legea pentru cerul unic european, pentru calea ferată, Strategia Dunării şi, mai nou, adică, acum se creionează Strategia Zonei Atlantice. Şi, în plus, mai constatăm că există şi o politică de extindere, iar statele membre acceptă această politică de extindere, acesta fiind un punct care vine în sprijinul afirmaţiei că e greu de distrus o asemenea construcţie. O să vedeţi că, până la urmă, Croaţia va intra destul de curând în Uniune, iar paşii pe care îi fac balcanii sunt paşi mari de tot. Poate putem spune că sunt puţin forţaţi aşa, adică ţările sunt împinse de la spate, dar se fac în continuare. Ăsta nu e semn că se desparte Uniunea, ci, dimpotrivă, se încearcă să se umple şi ultima pată mare albă din Uniune.

Intrarea României în zona euro – decizie 100% economică

Se discută tot mai des de o amânare a adoptării monedei unice europene. Credeţi că nu mai există aceea disponibilitate a zonei euro de a mai primi noi membrii, mai ales după episodul crizei fiscale din Grecia ?

Eu sunt convins că ne mai gândim la acest demers de a adopta moneda unică europeană. Nu am auzit de nici o decizie a Băncii Naţionale sau a Guvernului care spune că ne-am răzgândit. Într-adevăr, din cauza crizei economice, s-au decalat termenele. Depinde de ce se întâmplă în viitor cu economia, uitaţi ce s-a întâmplat cu Estonia… După mine, trebuie să intrăm în zona euro, pentru că trebuie să fim peste tot aliaţi în UE, dar trebuie să avem grijă ca această intrare să nu afecteze populaţia. Eu cred că decizia va trebui să fie 100% economică, şi nicidecum una politică. Şi să nu se profite de trecerea la această monedă doar pentru creşteri de preţuri sau pentru alte măsuri, aşa cum s-a întâmplat  în alte state, ce ar putea afecta în mod direct populaţia.

Se utilizează sintagma state dezvoltate – state mai puţin dezvoltate la nivelul Parlamentului European ?

Nu există o astfel de împărţire. Această divizare o face, de obicei, media din România. În Uniunea Europeană nu se discută în termenii aceştia. Deci nu are nici o legătură, dimpotrivă, se ţine cont de faptul că ţările mai puţin dezvoltate trebuiesc ajutate şi sunt favorizate pentru a deveni şi ele dezvoltate. Dezvoltarea regională este pe criteriul convergenţei: unde Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este mai scăzut, acolo se dau mai multe fonduri. Concluzia este că pe acest principiu se bazează politica regională. Adică nu există discriminare, în sensul că statele mai dezvoltate primesc mai mulţi bani, iar statele mai puţin dezvoltate nu sunt băgate în seamă. Nu se întâmplă deloc acest lucru.

Semnalul „Wikileaks”a fost tras de acum zece ani

Şi o întrebare de final, adică, de aici, de acasă. Despre cablogramele Wikileaks ce părere aveţi? Cum se citesc ele de la Bruxelles ?

Sincer să fiu nu am citit toate telegramele. Dacă vă uitaţi prin arhivele ziarelor, pentru că eu de zece ani spun că ambasadele – şi aici mă refer la toate – au nişte servicii specializate care monitorizează toată presa. Este normal acest lucru, iar eu mă referam la Craiova atunci. Spuneam şi trăgeam semnalul de alarmă că, dacă continuăm şi scriem în presa locală că aici se întâmplă toate minunile, în mod sigur nu va mai călca nici un investitor. Şi acest lucru s-a întâmplat. Aşa fac ambasadele, scriu despre tot ce se întâmplă acasă. Dacă toate acele lucruri sunt reale – pentru că îmi este foarte greu să spun dacă sunt sau nu reale, deşi o parte din ele au fost confirmate chiar de Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitestein – atunci lucrurile nu sunt deloc ok. Dar pot să fac o remarcă. La început s-au dat cei cinci oligarhi ai României. Pe ecran, la început, în capăt de tot, era Ţiriac. Lista era următoarea: Patriciu, Vântu, Voiculescu, unul din fraţii Niculae, nu ştiu exact că eu mereu îi confund pe cei doi, şi, în capăt de tot, Ion Ţiriac. Dar o dată am văzut această imagine. După aceea, imediat Ţiriac a dipărut. Nu mi se pare normal. Deci ce părere să îmi fac, sigur nu una bună, şi această imagine se vede şi de aici, din Oltenia, şi din Bruxelles, adică de peste tot. Dar sunt convins că astfel de cablograme vor mai apărea, cred că suntem doar la început.