Modelul… Emmanuel Macron?

Preşedintele României, Nicuşor Dan, va invita luni 18 mai a.c. pentru consultări, partidele şi formaţiunile parlamentare, în vederea desemnării viitorului premier, anunţă Administraţia Prezidenţială. Spre deosebire de rundele anterioare de consultări, de data aceasta este invitată şi Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR), partid care la alegerile parlamentare de anul trecut, a venit, după cum se ştie, pe locul doi. Premergător rundei de consultări, de la Cotroceni, liderii PNL şi USR şi-au „consolidat” alianţa, printr-un nou protocol, convenit marţi 12 mai, în biroul preşedintelui Senatului, Mircea Abrudean. Dacă parteneriatul PNL-USR va continua, revigorat, la nivel declarativ, se mai anunţă şi refuzul programatic de a mai intra într-o coaliţie cu PSD. Ceea ce complică mult lucrurile. Dan Dungaciu, vicepreşedintele AUR, a subliniat că partidul său nu va vota nici un guvern din care nu face parte. PSD are de partea sa, aşa cum a anunţat, parlamentarii UDMR şi pe cei ai minorităţilor naţionale şi mai contează şi pe cei neafiliaţi. Cu care însă nu atinge baremul minim, necesar validării unui viitor prim-ministru. Inflaţia este deja aproape de 10%. Preşedintele ţării, Nicuşor Dan, a anunţat că va acorda mandatul de a forma viitorul guvern unui candidat apt de a forma o majoritate parlamentară. Într-o astfel de postură s-a mai aflat Dacian Cioloş, numit prim-ministru la 10 noiembrie 2015, de Klaus Iohannis, la 6 zile după demisia lui Victor Ponta, şi plecat imediat „cu colindul” în căutare de sprijin politic. După cum arată momentan scena politică, cu idiosincrazii declarate, fără aportul parlamentarilor AUR, nici una din taberele politice coagulate distinct nu îndeplinesc condiţiile imperative fixate de Nicuşor Dan. Bolojan nu va mai fi desemnat, şi preşedintele a explicat astăzi motivul, acela că nu-şi doreşte un Executiv „care să nască o altă criză”. Pe de altă parte Ilie Bolojan nu poate fi uitat de preşedinte pentru… mărirea TVA. Răspunsul lui Nicuşor Dan, la toate întrebările ziariştilor, a fost acelaşi: realitatea parlamentară. România necesită o stabilitate politică, iar această stabilitate necesită o coerenţă parlamentară. Desemnând un independent, trimis apoi în căutare de sprijin politic, se repetă o „reţetă” a preşedintelui francez Emmanuel Macron, care n-a avut succes, dacă avem în vedere că predecesorii actualului premier, Sebastien Lecornu (din septembrie anul trecut) au fost Francois Bayrou, Michel Barnier, Gabriet Attal, Elisabeth Borne. Aşadar, o coaliţie, în forma ei cea mai rapidă şi cât de cât acceptabilă, ar presupune şi „băgarea” în cărţi a lui George Simion, care ar putea să arate fără mare aşteptare ruptura de georgism şi lua distanţă măcar o vreme de extrema-dreaptă năclăită şi periculoasă. Numai că menţinerea, pe linia de plutire a democraţiei, atâta câtă este, nu-i permite preşedintelui un astfel de demers riscant, în plan european, a şi declarat că nu ia în calcul AUR. Complicată situaţie politică, teribil de încurcată, cu foarte puţine soluţii viabile… de evadare.