Al patrulea an de război!

Pe 24 februarie a.c. teribilul război din Ucraina intră în al patrulea an, devenind astfel cel mai lung şi de departe cel mai periculos conflict de pe teritoriul european din 1945 încoace, riscând să se extindă, după cum evoluează lucrurile. Multe gesturi rămân greu de înţeles. Teoretic, Uniunea Europeană s-a născut din dorinţa de a consolida pacea, dintre ţările altă dată beligerante şi de a omogeniza bunăstarea. Dacă e să judecăm, după ceea ce vedem, cel puţin deocamdată, dezideratul nu este atins decât parţial. După patru ani de război, pornit în circumstanţele cunoscute, neîndoielnic din vina Rusiei, n-am aflat ce vrea totuşi Moscova, decât prin iniţiativele preşedintelui american Donald Trump, care a şi iniţiat, conform promisiunilor, rundele de dialog cunoscute cu Moscova, dar şi Kievul, când separat, când împreună, cum s-a întâmplat recent la Geneva. Planurile şi retorica UE sugerează că războiul ar trebui să continue la nesfârşit, de asta de încredinţează Kaja Kallas, şefa diplomaţiei europene, ex-premierul Estoniei, în nădejdea că va duce la victorie. Or, Europa are nevoie nu de o victorie obţinută cu preţul unui război fără sfârşit, ci de restabilirea păcii, care rămâne temă de negociere. Adoptarea celui de al 20-lea pachet de sancţiuni anti-ruse de UE a întâmpinat dificultăţi, blocat fiind de Ungaria, până când Ucraina va relua aprovizionarea cu petrol prin conducta Drujba. Politico susţine că discuţiile pe cel de al 20-lea pachet de sancţiuni anti-ruse, la nivelul UE, au fost amânate, prin votul Maltei şi Greciei din cauza dezacordurilor privind interzicerea completă a serviciilor navale care transportă petrol rusesc. La patru ani de la începerea războiului discuţiile se concentrează precumpănitor pe reînarmare, nu pe diplomaţie. Ordinea de securitate se destramă şi este cu adevărat deprimant să vedem cât de puţin evident este… ceea ce este evident. Repetăm, pentru a evita orice confuzie: atacul asupra Ucrainei suverane a fost o gravă încălcare a dreptului internaţional. Vladimir Putin nu poate fi exonerat de această responsabilitate a declanşării lui, deşi a oferit justificări, nu lipsite de orice sâmbure de adevăr. Chiar dacă războiul din Ucraina –care are dreptul la autoapărare- este complicat are şi o istorie care include erori ale Occidentului, în relaţiile cu ex-URSS, după prăbuşirea acesteia în 1991 şi apoi Rusia aflată în dificultăţi economice. Promisiunile privind securitatea Rusiei, după ce trupele acesteia s-au retras din Germania de Est, facilitând reunificarea Germaniei, susţine partea rusă, n-au fost respectate. Liderul de la Kremlin reiterează la nesfârşit asigurările „nescrise” ale secretarului american James Baker că „nu va exista o estindere spre est a NATO”. După 4 ani sângeroşi de război, în Ucraina, realitatea vorbeşte de la sine. Războiul s-a transformat în unul de uzură, prelungit, în care numărul morţilor, mutilaţilor şi răniţilor este estimat la circa două milioane. Infrastructura critică este bombardată sistematic. „Coaliţia celor dispuşi” slăbeşte şi UE şi multe din statele membre. Fiindcă, războiul din Ucraina acţionează ca un catalizator, pentru o lume întunecată şi nepaşnică. Generalul Valeri Zalujhnyi, fost comandant al forţelor armate ucrainiene, actualmente ambasador în Regatul Unit, vorbea într-un discurs recent de faptul că războiul modern s-a schimbat integral, sisteme fără pilot, reţele de senzori, tot felul de soluţii electromagnetice fiind de maximă actualitate. Ceea ce vedem zilnic este neliniştitor şi nu se prefigurează schimbări de atitudine. Se tatonează, dar atât. Mai nou, Kievul găseşte de cuvinţă că „a fost trădat” de Donald Trump, ceea ce este o prostie. Fără ajutor american, Kievul s-ar afla într-o situaţie mai mult decât dramatică. Şi ceea ce clamează cu obstinaţie Zelenski că războiul face parte din proiectul revanşard, acela de a face Rusia din nou măreaţă, de a reconstrui sfera sovietică de odinioară, este o prostie rotundă şi rece. Deocamdată Rusia este împotmolită în Donbas, încă neocupat integral după patru ani de război.