Antonie Solomon, primarul Craiovei: „Îmi doresc un spital municipal. Nu pentru mine, ci pentru sănătatea Craiovei”

Primarul Antonie Solomon candidează pentru cel de-al treilea mandat. În rândul craiovenilor, el este cunoscut ca o persoană de administraţie şi mai puţin ca om politic. Mărturisind că iubeşte Craiova şi pe craioveni, Antonie Solomon a demonstrat cu prisosinţă acest lucru. Îndreptate către fiecare dintre locuitorii acestui municipiu, proiectele sale stau mărturie. Antonie Solomon păstrează însă un echilibru între investiţiile mari, importante, care trebuie să schimbe faţa oraşului, şi problemele vitale ale craiovenilor. El ştie că tinerii au nevoie de locuri de muncă şi locuinţe şi le spune acestora că municipalitatea este alături de ei, căutând soluţii reale. La acestea se adaugă sănătatea craiovenilor, o altă problemă arzătoare a momentului pe care Antonie Solomon şi-a propus să o vindece prin construirea unui spital municipal modern, “care să arate ca o staţiune în care să suporţi mai uşor boala”.

– Sunteţi primarul care v-aţi adresat, prin proiectele dumneavoastră, craiovenilor de toate vârstele. Pentru fiecare segment aţi pus câte ceva deoparte de la buget. Ce mesaj le adresaţi tinerilor pentru a-i face să-şi întemeieze o familie şi să dorească să-şi crească fiii în acest oraş?

– La tinerii craioveni am multe datorii, fiindcă şi eu am fost tânăr şi îmi doream să văd ceva în oraşul meu mult mai frumos. Chiar dacă nu ai bani să ajungi la Paris, există acum posibilitatea de a călători pe Internet, apeşi tastatura şi îţi apare orice imagine din orice colţ al lumii. Şi eşti tentat să părăseşti Craiova, crezând că acolo ar putea fi un pic mai bine. Occidentul inventează însă poveşti siropoase. Îţi arată o piatră şi spune că e de acum 5.000 de ani – dar, de fapt, ea e de acum doi ani –, dar îi creează o poveste şi atrage. După ce le creăm personalitatea prin liceu şi facultate, în loc să îi ţinem aici ca oraşul să nu îmbătrânească, nu le oferim mai nimic şi pleacă la cules de căpşuni prin Italia şi Spania. Practic, îşi bat joc de tinereţe şi de idealurile lor. Iar eu îi invit să nu părăsească această ţară şi Craiova, pentru că niciunde în lumea asta nu e mai bine decât aici.

– Cum îi convingeţi să rămână aici, pentru că foarte mulţi sunt tentaţi de mirajul străinătăţii?

– Din păcate, Craiova a fost un oraş superindustrializat. Peste 100.000 de oameni lucrau în sfera productivă. Acum lucrurile s-au schimbat, refacerea economică, intrarea în UE au distrus, practic, această industrie. Şi nu am pus mai nimic în loc. De ce? Poate că suntem poziţionaţi mai prost decât alte localităţi din această ţară, între Timişoara şi Bucureşti, fără a avea o comunicare rutieră cu autostrăzile care se creionează în această ţară. Iar investitorii nu vin fiindcă nu au interes. A venit doar Fordul, şi pentru asta trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu şi celor care au făcut ca această marcă atât de cunoscută să pătrundă în Craiova. Dar sunt prea puţine locuri de muncă. 4.000 de locuri de muncă nu înseamnă cât 20.000 de locuri care ar trebui oferite anual tinerilor care termină o facultate şi liceul în acest municipiu

“Eu merg pe partea realistă a lucrurilor”

– Vă caracterizează pragmatismul şi modul frust de a spune lucrurilor pe nume. Vor veni investitori în Craiova şi vor crea locuri de muncă pentru tineri?

– Eu merg pe partea realistă a lucrurilor. Ce ţine de mine este să dezvolt serviciile şi asta o să fac. Eu nu vorbeam aiurea când spuneam că văd o Craiovă cu un turism urban deosebit şi văd dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în zona peri-urbană, în zonă metropolitană. Parcul industrial de la Avioane nu este ocupat şi acolo e o chirie modică, nu în mijlocul Craiovei. Aici oamenii trebuie să respire un aer curat, să se plimbe, săşi cheltuiască banii. Asta ţine de mine. Şi mai este un lucru care ţine de tineri. În condiţiile date, eu cred că trebuie să se plieze şi ei pe realităţi. Dacă văd că nu le ajută cu nimic să termine o facultate – deşi eu aş vrea ca toţi să fie învăţaţi, fiindcă un om educat e un om mai bun, mai civilizat – să se orienteze şi spre un liceu, spre o şcoală profesională. Când vom reinventa munca şi ne vom obişnui cu o altă gândire pentru aceste vremuri, atunci o să ne fie şi mai bine. Şi e valabil n u do ar pentru Craiova, ci şi pentru ţară. Nu pot să accept că termini facultatea şi te duci pentru 800 de euro ca să culegi căpşuni. Eu vreau ca tinerii să stea aici pe 500 de euro sau chiar mai puţin, dar să stea cu familia, cu prietena, cu părinţii. Şi nu culegi căpşuni, te duci, uite, într-un restaurant, într-un magazin, într-un mall. Eu vorbesc acum ca un părinte, pentru că şi eu am un băiat, şi tinerii nu trebuie să fie minţiţi că vin investitorii şi o să aibă locuri de muncă. Dacă asta e realitatea cu industria noastră, până când se vor îndrepta lucrurile, ei trebuie sprijiniţi cumva, chiar şi cu un sfat. Eu asta le ofer, le spun adevărul în faţă pentru că îmi pasă de ei.

– În mandatele de primar aţi avut ocazia să înmânaţi multe chei de la apartamentele ANL. Se dovedeşte însă că proiectul acesta nu mai are succes. Ce le spuneţi atunci tinerilor craioveni care sunt în căutarea unei case?

– Ce spun unii că vor face nu ştiu câte locuinţe sunt braşoave, îi amăgesc şi fac un mare păcat cu tinerii noştri. Ei, fiind la vârsta la care visează, pot să spere că se şi realizează. Deşi am avut o relaţie bună cu miniştrii în Guvernul Boc, eu nu am fost în stare să mai construiesc locuinţe ANL. Dar cum se construiesc locuinţele, cum se repartizează şi cum se vând foştilor chiriaşi e o problemă care mie nu îmi convine. Sunt nişte locuinţe făcute pe bani puţini, pe care nici cei care le locuiesc nu mai vor să le cumpere. Sunt prost făcute şi se vând la un preţ la care poţi să cumperi într-o zonă mai bună. Dar nu criza locuinţelor mă disperă pe mine, ci locurile de muncă. Dacă ai un serviciu, poţi să stai la garsonieră în centrul Craiovei. În Occident se merge mult pe chirii şi nu poţi să spui că oamenii de acolo nu ar avea bani să îşi cumpere o locuinţă a lor. Mentalităţile sunt altele şi tinerii noştri, care se mai plimbă prin străinătate, ştiu lucrurile acestea. Dar eu o să încerc să îi ţin pe toţi tinerii în oraş fiindcă primesc mail-uri de la unii plecaţi afară şi îmi spun că ar vrea să se întoarcă în Craiova. Cum? O să mă îngrijesc de confortul lor şi, dacă o să pot să fac mai mult, o să fac fără să mă laud înainte. În primul şi în primul rând, am spus, locurile de muncă le am în vedere, dar fără minciuni. Adică nu mai vreau să aud chestia aia comunistă că vin investitorii. Nu vine, domnule, nici un investitor acum, pentru că nu au nici un interes. Deci, haide să nu mai minţim populaţia că suntem noi în campanie şi că dă bine acolo. O să invit ambasadori, o să creez evenimente ca să vină oamenii să ne cunoască, să nu se mai ia după ce spun la ştiri despre noi, şi atunci lucrurile se schimbă. Averea noastră sunt aceşti tineri care sunt mulţi şi cuminţi şi o să mă laud cu ei peste tot.

“În Parcul Tineretului, 100 de hectare de pădure au fost salvate”

– Al doilea parc al Craiovei este Parcul Tineretului. Iniţiativa de a-l amenaja şi a-l dărui tinerilor vă aparţine. Mai aveţi în plan şi alte lucruri pentru aceştia?

– Pentru tineri am făcut centrul acesta frumos, să vină aici şi să se bucure. Şi Parcul Tineretului care e al lor, al tinerilor pentru sport. M-am gândit că avem Parcul „Romanescu”, care e unul romantic, de tradiţie, un sanatoriu în aer liber pentru cei care caută liniştea, iar celălalt e pentru tinereţe. Să se plimbe cu bicicletele, să joace fotbal, tenis… N-o să stea pe stradă să se joace! Şi, zic eu, am făcut un lucru foarte bun, pentru că am şi salvat acea pădure. Se colmatase pârâul Şerca şi începuse apa să-şi facă loc, uscând toţi copacii de acolo, chiar şi stejarii. La 100 de ani trebuia să îi dăm jos. Dar i-am salvat.Am făcut nişte drenuri uriaşe acolo. Tatulici spune că a pus el la Dăbuleni vreo trei pomi – care s-au prins, nu s-au prins –, dar aici avem 100 de hectare de pădure care a fost salvată. Dacă ar avea-o spaniolii, i-ar mulţumi lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă, ori noi ne băteam joc… Şi o să-l continuăm cu aqua-park-ul, cu bazin olimpic, cu tobogane, restaurante. Ar fi şi păcat să nu facem dacă tot sunt bani europeni, nu? Ca să nu mai vorbesc de centrul istoric. Din „Plopşor” până pe strada „Arieş” va fi zonă pietonală, unde studenţii vor sta la o cafea…

– În fiecare an, pe 1 iunie, Craiova îşi ia o haină a veseliei. Copiii nu au fost niciodată uitaţi de dumneavoastră.

– Eu mă rog la Dumnezeu ca niciodată să nu dispară copilul din mine. Prin cei mici îmi regăsesc copilăria mea. Am fost fericit, dar nu am avut atâtea posibilităţi şi vreau să fac tot ce îşi doreşte un copil. În primul rând să meargă cu bunicii şi părinţii într-un parc ca să se joacă, să vadă nişte animale. Şi vreau să fac un jungle park, pe fonduri europene, la Tancotrom. Sunt 25 de hectare acolo, dar 10 îmi trebuie mie, aşa cum am văzut în Europa civilizată. Desfiinţez punctul ăla zoologic din Parcul „Romanescu”, unde miroase ca dracu’, şi fac loc de distracţie pentru copilaşi. Iar la Tancotrom fac o grădină zoologică, nu punct zoologic, şi cu bani europeni. Asta e dorinţa mea. Şi mai am o mare dorinţă: să rezolv problema cu sediul pentru Teatrul “Colibri”.

– La ce vă gândiţi, concret, pentru Teatrul„Colibri”?

– După gândirea mea, trebuie cumpărat cinematograful central, fiindcă e un preţ bun acum, a scăzut cu mult, reamenajat şi redat Teatrului „Colibri”. Sunt peste 400 de locuri, pot să facă şi sediu administrativ, pentru că sunt patru apartamente deasupra. Şi atunci o să fiu liniştit. Ar mai fi o suprafaţă pe domeniul privat care se pretează, pe „Olteţ”. Deci, sunt posibilităţi acum. Am fost minţiţi că se vor da cinematografele şi am aşteptat, dar până la urmă nu s-a mai dat nimic.

“Cluburi ale pensionarilor în cartiere, cu programe de socializare şi excursii”

– Este ştiut faptul că sunteţi o persoană sensibilă la problemele craiovenilor de vârsta a treia. Şi nu mai amintim proiectele generoase pe care le-aţi suportat personal. Ce vă preocupă în acest moment pentru a-i face să simtă şi mai mult respectul nostru, al tuturor?

– Mă gândesc la înfiinţarea unor cluburi în cartiere, fiindcă singurătatea este cea mai a dracului boală, te omoară. Poate nu au pe nimeni în casă, simt nevoia să vorbească la telefon, să aibă unde să meargă. Să fie deschis permanent, cu fel şi fel de programe de socializare, cu excursii oferite cu ajutorul Primăriei, sponsorilor şi fundaţiilor. Poate nu au mai fost la Herculane de 30 de ani, de când erau tineri. Aşa se practică şi în alte ţări. Şi o să mai fac un azil de bătrâni, pe care îl voi construi din temelii. Şi tot pentru bătrâni şi pentru toată lumea aceasta îmi doresc un spital municipal. Astăzi am fost la discuţii cu cea mai puternică firmă cu care am vorbit despre acest proiect. O să fie un spital municipal, cu maximum 300 de paturi, cu condiţii bune. Să fie maximum trei pacienţi în camera şi cu medici care să îşi facă datoria. Deja ne gândim la amplasament, pentru că ne trebuie 4 hectare, deoarece vrem să aibă inclusiv o pistă pentru aterizarea elicopterului. Să fie multă zonă verde, să arate ca o staţiune, ca să suporţi mai uşor boala. Mi-l doresc nu pentru mine, ci pentru sănătatea Craiovei.

 Interviu realizat de LAURA MOŢÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN