Una dintre propunerile, cel puţin interesante, dacă nu chiar inedite, ale lui Sorin Grindeanu, preşedintele interimar şi mai mult ca sigur viitorul preşedinte al PSD (fiind singurul candidat) a fost invitarea unor foşti lideri ai partidului, trecuţi „pe linie moartă”, dacă nu în prematură uitare, la evenimentul de astăzi. Când are loc Congresul partidului. PSD-ul nu este singura formaţiune politică de la noi, care de ani şi ani, nu-şi respectă liderii, mai buni, mai răi, mai nu ştiu cum, încât discuţia pe această temă presupune pe lângă răbdare, chiar şi o atenţie sporită. Când e vorba „de corupţie”, conducerea partidelor de la noi pare asemeni damei dintr-un distih, greu de uitat „cu fusta-n flux şi în reflux / trecea pe stradă o damă lux”. Fluxul fiind atribuit valorilor enunţiative despre lupta împotriva cumplitului flagel, în vreme ce refluxul e dat da instituţionalizarea năravului respectiv. Nu vreau să lungesc o discuţie obosită, care oricum nu duce nicăieri, atâta vreme cât PSD-ul –aşa cum este- rămâne un pilon al stabilităţii şi echilibrului social. La Congresul de astăzi (ultimele detalii au fost fixate în Consiliul Politic Naţional, ieri, după amiază, la Vila Lac), funcţia de secretar general va fi încredinţată eurodeputatului Claudiu Manda şi vor fi aleşi 5 vicepreşedinţi. Când Adrian Năstase, de pildă, invitat fiind, afirmă că partidul are nevoie de o refondare ideologică reală, de o reaşezare a valorilor sale fundamentale în centrul acţiunii politice, are în vedere, bănuiesc, faptul că anumite valori precum solidaritatea, echitatea, demnitatea, trebuie instituite obligatoriu ca norme de conduită. Partidul trebuie să rămână –cerinţă imperativă- unul al tuturor generaţiilor. Social-democraţia nu se află, din vari motive, într-un bun moment al ei. Nu numai la noi. O coabitare cu liberalii, un partener politic cu care totuşi se poate „dansa”, în actul guvernării, începută cu nişte ani în urmă, bine văzută la Bruxelles, nu se mai bucură de aceeaşi încredere din partea electoratului (şi asta s-a văzut la alegerile prezidenţiale) cu useriştii nu pot avea compatibilităţi, iar cu AUR, deocamdată, orice parteneriat e riscant. Un congres cu delegaţi numeroşi, după toate regulile democratice, n-au mai avut de mult social-democraţii români. Contextul internaţional e cel cunoscut, unul complicat. O stângă modernă în România, elevată, nu poate imita modele ideologice occidentale, şi aici are dreptate Adrian Năstase, care afirmă că, de multe ori, partidul s-a îndepărtat de aşteptările oamenilor. O privire atentă, spre partidul liderului spaniol Pedro Sanchez (PSOE) aflat la guvernare, ar merita interes, dar realităţile economice şi sociale sunt puţin diferite, şi social-democraţia românească trebuie să fie pliată pe realităţile concrete din ţară. Un patriotism economic, desăvârşit, dar nu numai, rămâne o componentă a strategiei PSD, în perioada următoare. Sunt multe lucruri neclare, inclusiv ideologic, sau în orice caz care aşteaptă o abordare. Şi asta într-un moment în care distincţia dintre stânga şi dreapta este tot mai anevoiasă, şi nici măcar partidelor politice nu le mai pasă de pedigreeul arborilor doctrinari. Indiferent de sistem se guvernează, cum vedem, că o fac… miniştrii userişti, deşi nu ei interesează în mod deosebit la Congresul social-democraţilor de azi.
