Discursul premierul desemnat, Victor Ponta, în Parlament, la votul de învestitură al Cabinetului său, a fost concis. Chiar sec. Fiindcă aşa a dorit. A evitat detaliile. Recunoscând deschis inerentele emoţii, premierul desemnat n-a divulgat atât o stare de spirit firească unui om normal, cât a recunoscut deschis importanţa Parlamentului ca „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Sediul democraţiei. A enumerat, succint, puncte din programul de guvernare, precizând că este vorba de un mandat restrâns, până la alegerile parlamentare din toamnă, exprimându-şi încrederea că se poate guverna şi altfel în această ţară. Cu măsuri pro justiţie socială. A promis reîntregirea pensiilor şi salariilor, convenită cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Premierul desemnat s-a arătat sigur pe sine, dominat de o încredere augmentată copios de victoria socialistului Francois Hollande la alegerile prezidenţiale din Franţa. De care, prin apartenenţa la aceeaşi familie politică europeană, este apropiat. Cu alte cuvinte, dreptul la speranţă nu poate fi confiscat. Guvernul alcătuit nu este unul din îngeri şi cuprinde destule virtuozităţi profesionale. Ce a făgăduit, între altele, de la tribuna Parlamentului, premierul desemnat Victor Ponta? Corectitudine deplină în alegerile locale şi, apoi, cele parlamentare. E, oare, puţin lucru? Apoi depolitizarea serviciilor deconcentrate, deşi e de discutat pe această temă. Audit la toate ministerele. Va fi de urmărit. PDL a ieşit de la putere chiar înaintea alegerilor locale. Lanţul guvernărilor PDL şi asociaţii a luat sfârşit. Liderii acestuia nu se aşteptau la aşa ceva. Ţipetele de dezamăgire vor fi urmate de linişte. Se vor convinge curând de adevărata priză la cetăţeni. Restul sunt vorbe. Discursul senatorului Vasile Blaga, care părea mai luminat la un moment dat, a fost o bălmăjeală, circumscriindu-se formelor diverse de frustrare. Ca să rămânem lămuriţi ce înseamnă pentru nucleul dur al PDL jocul democratic, Vasile Blaga a reiterat: „Poziţia PDL este că nu votăm nici un Guvern din care nu facem parte. Asta a fost poziţia noastră şi în 2007 şi în 2008 şi asta va fi poziţia partidului”. Cam puţin. Oricum, n-a mai putut repeta avertismentele unor colegi de-ai săi de partid, preluate din retorica lui Nicolas Sarkozy din campania electorală: „Priviţi Spania! Vreţi să fiţi în aceeaşi situaţie?”. N-a mers. Ziua de 7 mai rămâne una de ţinut minte. Guvernul Victor Ponta a obţinut votul de învestitură al Parlamentului, 284 de senatori şi deputaţi votând în favoarea noului Cabinet, obligat, de altfel, de împrejurări, să-şi depăşească propriile angajamente. Determinare există. Iar mulţi dintre miniştri, inclusiv premierul, chiar se pliază perfect pe demnităţile încredinţate.
