Principala ţintă a summit-ului NATO de la Haga a fost, fără îndoială, alocarea mai multor resurse financiare pentru apărarea trans-atlantică. O doleanţă, repetat exprimată, de preşedintele Donald Trump, care a tronat literalmente, eclipsând totul la acest summit. Unde de la linguşiri, la concesii privind programul, cum scrie Sylvie Kauffmann, induscutabil editorialistul numărul unu al cotidianului Le Monde, totul a fost planificat pentru a reduce la minim riscul ca preşedintele american –fire irascibilă şi imprevizibilă- să se supere cumva la acest summit. În consecinţă, cele 32 de state membre, printre care şi România, urmează să-şi stabilească obiectivele de investiţii în acest domeniu al apărării, aşa cum s-a stabilit. Cele mai recente discuţii pe această temă datau de la summit-un NATO din Ţara Galilor, din 2014, când toate statele membre s-au angajat să investească 2% pentru apărare, o ţintă pe care n-au atins-o, multe dintre ele. Acest prag trebuie să ajungă acum la 5%: 3,5% fiind alocat cheltuielilor strict militare (cum ar fi salariile soldaţilor sau procurarea de noi avioane) în timp ce restul dedicat „rezilienţei”, concept vag încât ţările pot include cheltuielile de securitate cibernetică şi mobilitate ş.a.m.d.. Donald Trump a fost primit „ca un rege” de Regele Willem Alexander şi Regina Maxima. Prezenţa preşedintelui ucrainian Zelenski a făcut obiectul unor negocieri îndelungate, ştiindu-se că participarea acestuia risca să-l deranjeze pe Donald Trump, încât i s-a permis prezenţa la cina regală, mai inofensivă. Cum capul plecat sabia nu-l taie, liderii bătrânului continent european asta au făcut. Noul personaj negativ al NATO riscă să devină… Spania, după ce cândva „o bătaie de cap” pentru NATO o dădea Canada, din cauza subalocării cronice a apărării. Spania lui Pedro Sanchez, este urmată de Slovacia lui Robert Fico, care pe X a scris că ţara sa are alte priorităţi decât procurarea de armament. Polonia, în schimb, îşi propune să cheltuiască 4,7% din PIB, cea mai mare sumă din NATO, deloc încântată de încercarea Spaniei de a scăpa de creşterea cheltuielilor militare. Unii membrii din coaliţia de stânga, condusă de Pedro Sanchez, la Madrid, se opun transferării fondurilor de la programele de asistenţă socială către armată. Comentariile au fost aprinse pe această chestiune. Belgia a anunţat că va solicita flexibilitae maximă din partea NATO în ceea ce priveşte 5%. Un fel de derogare, cum s-a exprimat Pedro Sanchez, că ar fi primit şi Madridul din partea lui Mark Rutte, care însă s-a grăbit să declare că NATO nu are posibilitatea să încheie acorduri paralele şi standardul rămâne indentic pentru toate statele membre. S-a făcut tot posibilul pentru a-l mulţumi pe Donald Trump şi mai presus de toate de a nu crea diviziuni. Pentru a reduce acest risc summit-ul a fost limitat, ca durată, la o zi şi jumătate, cu o singură întâlnire oficială la Forumul global de la Haga de două ore şi jumătate. Declaraţia finală, un text foarte scurt de o pagină, plină de speranţă, urma să-l satisfacă pe Donald Trump. Atacul SUA asupra Iranului a provocat discuţii aprinse în cadrul NATO, Mark Rutte declarând că „Iranul nu trebuie să dezvolte arme nucleare”, opinie larg împărtăşită. Însă atacul unilateral al SUA, fără consultarea aliaţilor europeni, a provocat discuţii. Neliniştea care a planat asupra summit-ului, în privinţa posibilei retrageri americane (80.000 de soldaţi) din Europa, s-a menţinut în permanenţă. În privinţa Ucrainei, Donald Trump a respins posibilitatea aderării în NATO, şi preşedintele ucrainian Zelenski a tot aşteptat „audienţa”, la preşedintele american. În avionul Air Force One în drum spre summit-ul NATO liderul de la Casa Albă spusese ziariştilor că doreşte să ajungă la un acord cu preşedintele rus, în privinţa războiului din Ucraina. Problema extinderii NATO este împotmolită, iar cei 27 n-au mai reiterat această chestiune, rezumându-se la declararea sprijinului pentru Kiev, mai concret din partea europenilor. Preşedintele României, Nicuşor Dan, a participat în premieră la un summit NATO, evident a făcut cunoştinţe noi, şi rămâne de urmărit ce va face în continuare.
