Programul maraton de consultări informale al preşedintelui Nicuşor Dan cu reprezentanţii partidelor parlamentare a fost deschis, ieri, prin primirea, la Cotroceni, a delegaţiei PSD în formatul Mihai Grindeanu (preşedinte interimar), Mihai Tudose (preşedintele Consiliului Naţional – eurodeputat), Marian Neacşu, Victor Negrescu, Lia Olguţa Vasilescu (vicepreşedinţi PSD), Paul Stănescu (secretar general PSD). Discurs metodic, fără empatie, fără imaginaţie, dar clar. Noul preşedinte al ţării ştie problema şi vrea să o rezolve. Nu i se pare groaznică. Prima concluzie formulată de Sorin Grindeanu, într-o conferinţă de presă, la sediul partidului, a fost următoarea: nu există o certitudine în privinţa intrării PSD la guvernare. Dar vor mai exista runde de discuţii. S-au succedat în continuare discuţiile cu delegaţiile PNL condusă de Ilie Bolojan, USR, condusă de Dominic Samuel Fritz. Fără a fi încântat de prezenţa PSD la guvernare, Nicuşor Dan a spus că „se pot întâmpla multe, însă pentru a da stabilitate, cel mai important este să dai din punct de vedere economic predictibilitate şi nu poţi să faci asta cu un guvern minoritar, de asta eu îmi doresc ca cele 4 partide pro-occidentale să fie la guvernare, să avem o majoritate stabilă. Pentru că cine vrea să investească în România sau cine vrea să împrumute în România să ştie că există o stabilitate”. Responsabilii AUR au absentat de la Palatul Cotroceni, unde fuseseră invitaţi. În schimb, liderul UDMR, Kelemen Hunor, a spus că se va forma un guvern majoritar, cu Ilie Bolojan premier. Orice concluzie e pripită. Discuţiile numite exploratorii n-au putut ocoli obsedantul „deficit bugetar”, aşa că prioritatea viitorului guvern nu va fi alta. Ca un detaliu menit să iradieze tonic: Nicuşor Dan s-a întreţinut telefonic cu Donald Trump şi cu liderii UE. Matematician de profesie, şi încă unul cu pedigree, prin participarea la Olimpiade internaţionale, Nicuşor Dan ştie că, prin atribuţiile sale, nu va avea soluţii tehnice la reducerea deficitului bugetar, în schimb ca preşedinte va avea dreptul şi obligaţia să informeze naţiunea despre cauzele acestuia. Nu se pune problema justeţei anumitor tipuri de cheltuieli, ca de pildă costurile privind susţinerea războiului din Ucraina şi asistenţa bugetară deja antamată pentru viitor, dar situaţia este complicată. Se spune că deficitul s-ar datora măsurilor nesustenabile luate de guvernele trecute. Şi poate aşa este. Dar din situaţia actuală trebuie ieşit. Şi acest lucru îl poate face o majoritate parlamentară, responsabilă, a cărei sistematizare o poate construi Administraţia Prezidenţială, mai exact preşedintele ţării. Ca o comparaţie, avem de a face cu o schimbare de paradigmă… a miuţei politice româneşti. Un nou preşedinte tânăr, care se bazează pe aceiaşi jucători, vrea să schimbe „faţa jocului”, contând pe un aport sporit, determinant al liniei „de fund”, care rămâne liberală, a „atacului” care rămâne social-democrat şi al „mijlocului” încredinţat udemeriştilor. Useriştii pentru început ar rămâne pe banca tehnică.
