Două ore şi cincizeci de minute a durat dezbaterea, transmisă de şapte televiziuni şi urmărită de 17,79 milioane de telespectatori, dintre care 17 milioane doar pe TF1 şi France 2, potrivit datelor de audienţă citate de Pure Medias-Ozap.com. Nici unul dintre cei doi finalişti ai prezidenţialelor din Franţa, Francois Hollande şi Nicolas Sarkozy, n-a vrut să cedeze nimic în cursul duelului lor televizat. S-au scrutat din priviri şi repede s-au găsit. Hollande, solemn, un pic mai abrupt, Sarkozy un pic mai direct, încă din introducerea la dezbaterea premergătoare turului secund al alegerilor prezidenţiale. O oportunitate pentru Francois Hollande, care a vorbit primul, de a face o evaluare critică a bilanţului adversarului său şi de a se prezenta ca „un preşedinte al tuturor francezilor”. „De prea mulţi ani, francezii se opun unii altora”, a afirmat candidatul socialist. Atacul de deschidere nu putea scăpa lui Nicolas Sarkozy, care a considerat „mutarea” adversarului său „destul de clasică”. Asta se spune la fiecare dezbatere: eu voi fi un preşedinte extraordinar, predecesorul meu a fost unul nul. Repede, confruntarea a luat formă. Fiecare a reamintit celuilalt insultele şi huiduielile din campania electorală. Preşedintele-candidat s-a felicitat că n-au avut loc revolte în mandatul său şi nici o reformă n-a fost blocată la presiunea străzii. Atacurile personale au fost violente. „Când am fost comparat cu Franco, Petain, Laval şi, de ce nu, cu Hitler, dumneavoastră n-aţi spus nici un cuvânt”, a spus Nicolas Sarkozy. Replica n-a întârziat: „Nu vă prinde postura de victimă”. S-a intrat în temele convenite. Hollande a dorit tot timpul să insiste asupra bilanţului adversarului său în privinţa ocupării forţei de muncă, a şomajului, a luptei împotriva imigraţiei ilegale, dezbaterea glisând pe aceste teme majore. „Cu tine e foarte simplu”, a spus Hollande, „niciodată nu este vina ta. E de vină criza, sunt de vină regiunile. Eşti doar un ţap ispăşitor”. De la moment la moment, dezbaterea a devenit tot mai intensă. Interlocutorii se întrerup reciproc, contestându-se prin întrebări. Sarkozy aliniază cifre, insistă asupra detaliilor. Rolurile se inversează repede, încât Hollande reaminteşte multora de Francois Mitterand în 1981. Fiecare candidat este atacat la principalele puncte ale programului său. Nici un subiect sensibil nu rămâne neacroşat, încât, inclusiv acuzaţiile în jurul cazului Dominique Strauss-Kahn, nu sunt evitate. Rareori o dezbatere a fost atât de tensionată. Nicolas Sarkozy îl acuză pe Hollande de „minciună”. Dar Hollande nu rămâne dator. Stăruie pe comparaţia dezavantajoasă cu Germania. Sarkozy acuză din nou de „minciună”: Germania a făcut exact contrariul faţă de ceea ce propune Francois Hollande. Se discută despre datoria publică, puterea de cumpărare, zona euro, tratatul de convergenţă fiscală. Şi Spania, condusă până anul trecut de socialişti, e bau-bau. Se ajunge la energia nucleară, la trupele din Afganistan, pe care amândoi vor să le retragă, dar au calendare diferite. Confruntarea a doi oameni politici cu proprietatea cuvintelor a fost nu doar dinamică, cât încărcată de invective. Nicolas Sarkozy: „vous mentez”; „vos ciffres sont faux”; „M. Hollande, ce n’est pas le concours de la petit blague”. Francois Hollande: „avec vous s’est tres simple, ce n’est jamais de votre faute, vous aves toujours un bouc-emissaire”; „vous ajoutez maintenant la calomnie au mensonge”.
Cele două partide au salutat prestaţia candidaţilor lor. Pentru Aubry, patroana socialiştilor, Francois Hollande a fost excepţional pe toate subiectele, a fost la înălţimea a ceea ce se aşteaptă de la un preşedinte al Republicii Franceze. Segolene Royal, candidatul învins în 2007, a spus că „Francois a dominat dezbaterea cu forţă şi, în special, cu autenticitate şi adevăr, evitând acceptarea unui pugilat”. De partea cealaltă, Jean-Francois Cope, secretar general al UMP, a lăudat prestaţia lui Nicolas Sarkozy, determinat deplin. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui-candidat, Nathalie Kosciusko-Morizet, a spus că Sarkozy a fost „precis (…), autentic, sincer”, în timp ce candidatul socialist a arătat mai mult decât incompetenţă, ca să nu mai vorbim de curtoazie. Finalul a aparţinut, indiscutabil, candidatului socialist, care a scandat de mai multe ori: „moi, president de la Republique”, lăsând impresia că este singur pe platou. Deja, fără Nicolas Sarkozy. Urmează votul de duminică. Multora, printre care ne numărăm, Francois Hollande le-a părut mai bun. Fără tăgadă. Înaintea dezbaterii conducea în toate sondajele de opinie. Cum n-a pierdut puncte după această dezbatere, se îndreaptă spre victorie. Şi, poate, în curând, spre Bucureşti.
