Mitingul Coaliției Electorale ”România Înainte”, care îl susține pe Crin Antonescu la alegerile prezidențiale, a strâns peste 20.000 de oameni în centrul Craiovei, unde a fost instalată și tribuna oficială. A fost primul miting de campanie electorală, unul viu, cu discursuri calibrate, pe realitățile momentului, cu idei originale, interesante, vibrante, care au rezonat cu așteptările celor prezenți. Ovațiile prelungite n-au lipsit și încălzirea a prilejuit-o discursul primarului Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, președintele Asociației municipiilor din România, cu câteva fraze memorabile, inducând un aer tonic sau combativ, mobilizator, în tot ce a urmat: nimic machiat, nici un fel de glazură inutilă, dovedind coerență în ideile exprimate liber. Primarul marelui municipiu al Olteniei, autentic om politic, a cerut trupelor social-democrate, dar și celor liberale să-și facă auzit glasul: Antonescu – președinte. În plan politic, dar și administrativ, Lia Olguța Vasilescu este un lider absolut, ascultat și urmat. ”Oltenia, vreau să te aud!” și vuietul asistenței a vibrat armătura clădirilor apropiate. Rând pe rând, deputatul liberal de Olt, Gigel Știrbu, deputatul UDMR, Antal Lorant, deputatul PSD, Daniel Zamfir, deputatul liberal de Dolj, Ștefan Stoica, premierul Marcel Ciolacu și ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, au avut alocuțiuni circumscrise momentului. ”Pentru că suntem singurele partide capabile să conducă țara, așa cum am demonstrat în viața reală, nu numai pe hârtie, am probat expertiză de guvernare atât la centru, cât și în comunitățile locale, iar Cetatea Băniei este unul dintre cele mai bune exemple ale guvernării locale: investiții, locuri de muncă, urbanism modern, primar competent, echipă destoinică, ăsta e modelul”, a spus între altele Cătălin Predoiu, liderul interimar al PNL, care, deși născut la Buzău, s-a declarat… oltean, în semn de respect pentru Oltenia. Se contează enorm pe Oltenia în marea bătălie electorală, asta e o certitudine. Și, cum a sugerat primarul Olguța Vasilescu, nu luăm lecții de verticalitate, întinșilor preș pe sub ușa puternicilor zilei, de loialitate – abia evadaților de sub ușa celor care i-au adus în partid, de unde dezertaseră, de imaginație politică, pregătindu-ne să ne facem iarăși preș pe sub ușa viitorului puternic al zilei. ”Așa cum sunt eu soroșită sunt ei, adversarii lui Crin, suveraniști, indiferent de curcubeul politic sub care își așază corpul”. Crin Antonescu a avut, la rândul său, un discurs bun, nu de potențial cârmaci, nu de mare dibaci, ci de potențial președinte capabil să interacționeze cu toți actorii politici, indiferent de culoarea lor, capabil să pună oamenii împreună, dezamorsând orice forță centrifugă. Mitingul s-a dovedit aproape de o temperatură normală pentru corpul de idei luat în discuție. Cu verbul lui măsurat, corect, nu lipsit de strălucire, discursul lui ”Crin”, de o reală sau simulată inspirație spontană, a fost așteptat și așteptarea a fost răsplătită. ”Dușmanul meu nu e Simion, nu e Nicușor, nu e Ponta. Dușmanii mei sunt sărăcia, boala, nepăsarea suferită de alți oameni care încă în România mai sunt săraci, mai sunt marginalizați (…), care simt că nu există cineva suficient de puternic să îi apere, să le dea o șansă, să îi reprezinte”. De fapt, doctrina lui Crin Antonescu este România, spusese mai devreme Marcel Ciolacu. Omul unui echilibru psihic, aș zice arhetipal, stăpânit și ghidat de o mare iubire de oameni a generat o solidaritate fluorescentă ce colecta ecoul vizual al întregii asistențe, parcă de acum mobilizată.
