Este fascinant cât de uşor ne scapă esenţialul. Toată zarva internă şi internaţională, iscată de „cazul” Călin Georgescu, este un exemplu elocvent. Ai impresia, în anumite momente, că staff-ul fostului candidat independent la alegerile prezidenţiale, de anul trecut, şi-a propus să exerseze, cu siguranţă de sine, un umor de calitate îndoielnică, pe spatele presei româneşti, şi, în general, la nivelul opiniei publice. Care s-a împărţit în pro şi contra, fiecare tabără evocând, fie din amnezie selectivă, fie din amor pentru minciună, propriile argumente, mai mult sau mai puţin exacte în încercarea de a răsturna situaţia. Esenţial este că mare lucru, până la aflarea probelor concrete administrate de procurorul de caz de la Secţia de urmărire penală a Parchetului de pe lângă ICCJ, nu ştiam. Şi mai mult bâjbăiam. Prin Ordonanţa (nr. 2226/221/P/2023/d1) din 26 februarie a.c. s-a dispus faţă de inculpatul Călin Georgescu, cercetat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni enumerate, luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, de la 26 februarie a.c. până la 26 aprilie a.c. inclusiv. Cine îşi închipuie că nu sunt probe peremptorii trebuie să se pună pe gândit. Pentru a determina calitatea unei democraţii nu trebuie „să fii cineva”, fiindcă funcţia politică cea mai importantă este cea de simplu cetăţean. Să ieşi la vot o dată la patru ani, iar în acest interval să te mulţumeşti, să constaţi că lucrurile merg prost, eşti de fapt parte a problemei şi, în nici un chip, parte a soluţionării ei. Pervertirea raportului ales-alegător nu se datorează doar lipsei de obraz a celui dintâi, ci şi a lipsei de responsabilitate, a celui de al doilea. Scrupule firave în ograda alesului şi grămezi de indiferenţă în ograda alegătorului, iată reţeta unui mariaj cetăţenesc devastator. Suntem în faţa unui caz extrem de complex, care –ce paradox- are desluşirea pe care o vedem, graţie instituţiilor abilitate de la Craiova. Care au găsit, prin investigaţii profesioniste, „cheia”, la tot ce s-a întâmplat. De „rătăcitul” Marian Motocu, deja cu calitatea de inculpat, în braţe, am mai vorbit. Ei bine, ca urmare a percheziţiei efectuate asupra sistemelor informatice, găsite asupra acestuia, şi a decriptării însemnărilor făcute în agendele descoperite la domiciliul său „s-a conturat posibilitatea că acesta să facă parte dintr-o organizaţie cu caracter fascist, cu membri în mai multe judeţe ale ţării, având ca scop nu doar propagarea în spaţiul public a ideologiilor legionare, naţionaliste şi extremiste, cu tendinţe anti-democratice şi anti-constituţionale(…) dar şi posibilitatea ca o parte din membrii acestei grupări să fie foşti militari în rezervă ce au deţinut grade de ofiţer în diferite instituţii ale statului”, se menţionează în Ordonanţa de dispunere a controlului judiciar, însuşită de procurorul-şef al Serviciului de urmărire penală din cadrul Secţiei de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Marius Iacob. Prin percheziţia informatică, în telefonul lui Marian Motocu, au fost găsite apeluri telefonice cu Călin Georgescu, căruia, de pildă, între altele îi transmitea că s-a întâlnit la Craiova cu oamenii trimişi, precum George Mocanu, parlamentar din 2010 în Republica Moldova (Alianţa pentru integrare europeană) şi s-a făcut un schimb de puncte de vedere. Marian Motocu, considerat altminteri o persoană banală, de cei care l-au cunoscut, organizează în februarie o întâlnire la Alba Iulia, la care cere să participe şi Călin Georgescu, acesta la rândul lui transmiţându-i că are o strategie cunoscută doar de el, dar îi cere să ţină aproape de George Mocanu. Pe 13 septembrie 2024, Motocu sună la ambasada Rusiei la Bucureşti pentru o discuţie cu col. Evghei Ignatiev. Ş.a.m.d.. În fine, au fost identificate circa 150 de mesaje între Motocu şi Călin Georgescu, toate analizate cu scrupulozitate. Încercările acestuia din urmă de a produce o schimbare de percepţie cu privire la încadrarea istorică a Mişcării Legionare, într-o tentativă de normalizare şi revitalizare a legionarismului şi a figurilor istorice conexate acestei ideologii (Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Ion Moţa, ș.a.) este demonstrată cu argumente de netăgăduit. Citate, deloc trunchiate, din discursul lui Călin Georgescu, în diferite momente, îl legitimează drept un simpatizant convins al Mişcării Legionare. Şi nu de dată recentă. Toate acestea sunt demonstrate, cu elocinţă, de procurorul de caz. Fapta inculpatului Călin Georgescu de a adera şi sprijini organizaţia cu caracter fascist, rasist ori xenofob, formată din Marian Motocu şi alte persoane, de a elogia Mişcarea Legionară, pe liderul acesteia, Corneliu Codreanu, este pe larg demonstrată, deşi unii se enervează foarte repede, pentru a da în clocot mai abitir decât un samovar imperial. Măsura preventivă a controlului judiciar este considerată de procurorul de caz ca fiind necesară, în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, şi pentru a se preveni comiterea unor noi infracţiuni. Cea mai gravă fiind instigarea la acțiuni împotriva ordinii constituționale. De altfel reținută în actul procurorului. Măsura preventivă este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului având în vedere modul de săvârşire a infracţiunilor. Orice încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, pe durata măsurii controlului judiciar, poate conduce la înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive. Îi este, de asemenea interzis, să creeze/utilizeze conturi pe platforme sociale online. Elanul promisiunilor menite să conducă la o reformă morală, nu este altceva decât imensă ipocrizie, dacă nu chiar o imensă prostie. Nu există manipulare fără vocaţia unora dintre noi de a fi manipulaţi. Ar fi stupid să acuzăm un complot, o decizie prin consens, de sorginte politică, împotriva candidaturii lui Călin Georgescu. O putem face doar dintr-un somnambulism politic, şi de ce nu social, pentru care terapia întârzie să apară.
