Campioana de la Beijing se simte neglijată şi ar putea renunţa să-şi apere titlul olimpic
Maratonista Constantina Diţă (foto) s-a calificat pentru a-şi apăra titlul olimpic cucerit acum patru ani la Beijing, însă cea mai vârstnică deţinătoare de aur în proba de maraton este nemulţumită de faptul că nu i se respectă statutul de campioană olimpică. De multe ori este nevoită să-şi plătească singură pregătirea sau biletele de avion, iar sora sa, Ana Diţă, care o antrenează, nu a fost inclusă în delegaţia tricoloră pentru Beijing. „Mă pregătesc special pentru Londra, deşi va fi mai greu să repet performanţa de la Beijing. Sunt mai în vârstă cu 4 ani, s-a acumulat uzura competiţiilor, simt o anumită oboseală, însă speranţa de medalie rămâne. Poate însă nici nu va fi nevoie să alerg, este posibil să mă răzgândesc dacă anumite lucruri nu merg cum trebuie, voi vedea dacă mai merită sau nu. Sunt dezamăgită, nu mă simt tratată ca o campioană olimpică, nu e normal să scot bani din buzunar pentru pregătire şi pentru alte necesităţi. Sora mea mă ajută foarte mult, atât la antrenamente, cât şi la treburile casnice, precum şi din punct de vedere psihic şi sufleteşte. Din nefericire, nu mi se respectă dorinţele şi nevoile, iar sora mea nu a fost inclusă în delegaţia olimpică, pe motiv că este începătoare. Puteam să alerg pentru SUA, aşa cum au făcut-o alte atlete, printre care şi Nuţa Olaru, însă nu am făcut-o, mă simt româncă, deşi sunt stabilită de atâţia ani în SUA. La Beijing mi-au dat lacrimile când s-a intonat imnul şi aş fi fericită să fiu port-drapelul României la Londra, însă acum am mari îndoieli că voi participa” spune Puşa Diţă, aflată în această perioadă în comuna natală, Turburea, din judeţul Gorj. „Am venit acasă la mama să mă încarc cu energie. Nu mă feresc să lucrez şi în grădină, nu mi-e ruşine, din contră, faci forţă săpând la vie” spune olteanca stabilită de 12 ani în oraşul Boulder (Colorado) din SUA. Puşa se gândeşte la retragere, din cauza unei oboseli acumulate în ultimii ani, însă nu exclude să alerge pentru SUA chiar şi la 46 de ani, la Olimpiada din 2016: „Probabil mă voi retrage după Olimpiada de la Londra, însă nu se ştie niciodată, poate dacă mă odihnesc doi ani voi putea să particip şi la 46 de ani”.
Alături de Ştiinţa
Olteancă adevărată, Puşa Diţă suferă pentru ceea ce se întâmplă cu Universitatea Craiova, echipa sa de suflet, însă rămâne optimistă în privinţa revenirii ei în competiţii. „Normal că inima mea bate încă pentru Universitatea Craiova, este echipa cu care am crescut, la care am ţinut de mică şi mă doare sufletul că nu mai joacă nicăieri acum. Trăiesc însă cu speranţa revenirii. Îndrăznesc să afirm că mai degrabă sunt şanse mai mari ca Universitatea să ia titlul în următorii ani, decât ca eu să câştig aurul la Londra” spune campioana olimpică.
