Ger. La marginea Bucureştiului, oameni cu fulare alb-albastre, rebegiţi, cu ţânci entuziaşti în jurul lor, zglobii, nepătrunşi parcă de frigul aprig, descind din maşini înghesuite pe coclauri, în jurul unei arene ciudate. Au mai fost parcă acum câţiva ani aici, pentru un meci cu o fantomă cacofonică, Academica Clinceni. Nu-şi imaginau că vor reveni. Se recunosc de sub glugile îndesate pe teastă oameni care s-au întâlnit şi la Milano şi Leipzig, dar şi la Botoşani, Clinceni, Caransebeş şi oriunde îi poartă iubirea infinită. Sunt sute, dispuşi fără crâcnire să îngheţe pentru două ore, spre stupefacţia celor care din căminele lor acţionează telecomanda şi schimbă programul dacă echipa nu le dă satisfacţie. Pentru ei, cei cărora le ard degetele când aplaudă sau le tremură vocile congelate când scandează numele sacru, nu există alternativă. E unicul drum.
E al treilea meci cu Rădoi şi parcă e prea frumos să fie şi a treia victorie. Mai ales că Ştiinţa ar urca în vârf. Ar fi prima, măcar pentru o zi. E neverosimil, mai ales că acum câteva etape şi play-off-ul era în dubiu. Ne zgâim la primul 11. Intră georgianul şi niponul, ies magrebianul şi macedoneanul. Îi catalogăm pe toţi “olteni”, însă. Se joacă de parcă iarba arde, iar printre buze parcă iese fum. Ne gândim că un gol ne-ar fi de-ajuns, mai ales că adversarul e modest. Totuşi, nu ştii ce pândeşte pe gheţuşul năstruşnic, iar Ştiinţa e la al treilea meci într-o săptămână, în efectiv tot mai restrâns şi mai epuizat. Gazdele sunt mai impetuoase la început, în timp ce Safira şi Mitriţă ratează ocaziile mari pe final de repriză. De la vestiare, Universitatea iese mai ofensivă, mai ales că atacă la peluza cu fanii săi, care-i oferă impulsul necesar. Frigul se înteţeşte, ca şi dominarea olteană, la fel şi încurajările din peluză. Ultimele 20 de minute. Baiaram finalizează înainte să fie schimbat, dar basarabeanul portar care doar s-a antrenat la “Luncă” deviază în bară. Îl ajung câteva “blesteme” de peste gard. Houri îl schimbă pe Osima. “Samuraiul” a dansat precum Yuzuru Hanyu, pe tot dreptunghiul, dar parcă toate mingile le-a transmis adversarilor. Toată peluza l-ar fi schimbat însă pe Cicâldău. Dar Rădoi are răbdare cu Cic, şi tocmai pe el îl găseşte Houri în careu. Preluare perfectă şi finalizare pe măsură. E sărbătoare, e gata. Epuizaţi fizic şi mental, dar radiind, alb-albaştrii din teren şi din tribune ţopăie şi zbiară refrenul de care atât de rar avură parte: “Cine e pe primul loc, cine e pe primul loc, Ştiinţa e, Ştiinţa e…”. Tonul îl dă Mitriţă, în ziua în care face 30 de ani şi are parte de un “La mulţi ani” la scenă deschisă şi îngheţată, dar în acelaşi timp atât de caldă şi sinceră. Bocnă, dar fericiţi, cu aburul răzbătând prin fularele alb-albastre care le astupă gurile, “masochiştii” alb-albaştrii pornesc spre case. Visând. La titlu, la event, la ce vor ei. E ziua lor, ziua în care sunt primii şi nu suportă niciun afront, nicio ironie. N-au fost campioni de 34 de ani şi sunt deja imuni. De mâine, vor trece iar la calcule. În Oltenia bate vânt de fericire, chit că unii îi spun crivăţ…
Unirea Slobozia – Universitatea Craiova 0-1
A marcat: Cicâldău 78.
Unirea Slobozia: D. Rusu – Dorobanţu, Blazek, Antoche, C. Toma – Coadă, Perianu (F. Ilie 81) – Afalna, Purece (P. Neagu 62), M. Lupu (Bărbuţ 81) – Yusov (Akhmatov 73). Antrenor: Adrian Mihalcea
Universitatea Craiova: L. Popescu 6 – Carlos Mora 6, Maldonado 6, Screciu 6, Bancu 6 – Cicâldău 6, Mekvabishvili 5, Oshima 6 (L Houri 73) 7 – Baiaram 6 (Bană 73) 6, Safira 6 (Lukic 90), Al. Mitriţă 7. Antrenor: Mirel Rădoi.
Arbitru: Horațiu Feşnic 6.
