Pe la sfârşitul lunii octombrie 2003, la Sao Paolo (Brazilia) avea loc al 22-lea congres al Internaţionalei socialiste, unde delegaţia PSD era condusă de premierul în epocă, Adrian Năstase. România aspira în acel moment la accederea în NATO şi UE. Până la acea dată, din Internaţionala socialistă făcuseră parte Partidul Democrat (PD) şi Partidul Social Democrat Român. PD fusese acceptat în Internaţionala socialistă la al 20-lea congres de la New York (9-11 septembrie 1996), iar PDSR dobândise statutul de membru în 1999. La un congres din iunie 2001, PDSR fuzionase cu PSD. La Sao Paolo, votul de încredere pentru admiterea în familia social-democrată a fost covârşitor pentru partidul condus de Adrian Năstase: 145 voturi pentru şi unul contra, care a venit din partea reprezentantului PD, Lavinia Şandru. Comentariile la acea vreme au fost aprinse, dar a venit campania electorală din 2004, unde, la „Realitatea” lui Silviu Prigoană, social-democraţii erau tocaţi „ca pătrunjelul pentru ciorbă”, seară de seară. Anii au trecut, multe s-au uitat sau au trecut în uitare şi acum Lavinia Şandru conduce lista candidaţilor PSD Sibiu, la Senat, pe baza protocolului PSD-PUSL. În legislatura 2004-2008, Lavinia Şandru a fost aleasă deputat pe lista PNL-PD (Alianţa DA). Va părăsi PD, optând pentru formaţiunea „PIN” (Partidul Iniţiativa Naţională), va ajunge la UNPR, prin fuziune, unde a fost vicepreşedinte. În filmul „Maria Tănase” de dată recentă, joacă rolul principal şi nu o face deloc rău. Într-un posibil film despre politica autohtonă îi poate fi încredinţat un rol… mult mai important. Se poate conta pe votul ei în orice împrejurare.
