Cu o economie bolnavă, Spania se găseşte prinsă într-un amestec de obstacole, „o adevărată furtună”, încât sunt puse la îndoială simboluri până acum de neatins, precum monarhia, autonomia regională sau alianţele cu ţările Americii Latine. În plus, imaginea pe care spaniolii o vor reţine despre regele lor, Juan Carlos, în vârstă de 74 de ani, este regretul acestuia şi promisiunea că greşeala comisă nu se va mai repeta. Motivul acestor scuze a fost participarea la o vânătoare de elefanţi în Botswana, de unde a revenit de urgenţă, rănit, fiind acum spitalizat. În 2004, a participat la o vânătoare de mistreţi la Balc, în România, iar doi ani mai târziu participa la o vânătoare de urşi în Rusia, gestul fiind considerat ca unul de prost gust. Marile partide din Spania s-au abţinut de la declaraţii oficiale pe acest subiect, dar, totuşi, Tomas Gomez, liderul socialiştilor din Madrid, i-a cerut să aleagă între responsabilităţile publice, obligaţiile care îi revin ca şef de stat şi abdicare, care i-ar permite un alt stil de viaţă. Atunci când există o criză de o asemenea amploare toate comportamentele se schimbă, opinează sociologul Fermin Bouza. După moartea lui Franco, în 1975, şi o tranziţie democratică percepută ca un model, urmată de ani de prosperitate, întreţinută prin frenezia construcţiilor, Spania a plonjat, în 2008, în criză – bula imobiliară – care a ruinat economia sa. Patru ani mai târziu, toate semnalele sunt de culoare roşie. Şomajul afectează aproape o pătrime din forţa de muncă, datoria publică a explodat, iar fluctuaţia pieţelor reflectă neîncrederea în economia spaniolă. Noul premier, Mariano Rajoy, conservator, care a preluat mandatul în luna decembrie, a anunţat un buget de o austeritate fără precedent şi inclusiv sectoarele emblematice democraţiei, sănătatea şi educaţia, n-au fost ferite. Nemulţumirea s-a făcut resimţită prin amplele demonstraţii împotriva reducerilor bugetare de tot felul. Ţinta guvernului central: regiunile, făcute vinovate de indisciplină financiară. Autonomia acestora, pilon al democraţiei, născută prin Constituţia din 1978, nu mai este un subiect tabu. Centralizarea accentuată „este un program de dreapta şi o oportunitate perfectă”, afirmă Anton Lozada, profesor de ştiinţe politice la Saint Jacques de Compostela. Există, însă, riscul resuscitării sentimentului separatist, destul de pregnant în Catalonia şi Ţara Bascilor. Între toate relele posibile – dificultăţile monarhiei, dificultăţile ieşirii din criză, politicile de austeritate – unii vorbesc de o furtună perfectă. Mai nou, a apărut şi un diferend cu Argentina, ţară prietenă, care a anunţat naţionalizarea parţială a filialei gigantului petrolier Repsol. Toate eforturile noului guvern spaniol par mai de grabă inutile, deşi, după un plan de economii de 27 miliarde euro, s-a aprobat o suplimentare de 10 miliarde, din care 3 miliarde reducere a cheltuielilor în domeniul educaţiei şi 7 miliarde pentru sănătate. FMI consideră că deficitul de 5,3% este nesustenabil. „Un plan de economii întins pe durata a trei ani, poate mai ambiţios, ar fi fost o soluţie mai inteligentă şi mai credibilă pentru zona euro”, concluzionează Laurence Boone, economist-şef la BAML.
