Ştiinţa se complace de ani de zile în rolul de pretendentă, n-are pic de stofă de campioană. Nu ia titlul nici dacă i se face culoar către el. Este eterna aspirantă, care dă senzaţia mereu că poate fi luată în calcul, dar, de fapt, toată lumea ştie că nu poate atinge culmile. Nici titlul, nici grupe europene nu-i sunt accesibile, fiindcă pentru aceste obiective ai nevoie de o constanţă sau seriozitate. Nici măcar Europa nu i-a mai fost la îndemână anul trecut. Craiova nu se ia pe ea însăşi în serios. Ea se plictiseşte când are 2-0 şi e egalată, ea începe de la 0-2 fiindcă se încălzeşte greu, ea se fâstâceşte când se apropie de lider şi lărgeşte laţul, ea se panichează când e lider şi conduce cu 1-0 în meci de titlu.
Un lucru e cert: Craiova nu plictiseşte, de ea e nevoie pentru a condimenta campionatul. E atractivă, mai ales pentru cei neutri. Pentru fani e ca un viciu. Amăgeşte, dezamăgeşte, enervează, surprinde, de cele mai multe ori negativ. Entuziasmează pe alocuri. E constantă numai în inconstanţă. Şi când câştigă stârneşte regrete. Bine că nu joacă şi de Sărbători, fiindcă nu le-ar fi tihnit merindele celor care o-ndrăgesc! Cel puţin, la 10 puncte de lider, nu-şi mai face nimeni calcule de titlu, chiar dacă se vor înjumătăţi.
La ultimul meci al anului, pe teren neutru, cu un adversar extrem de slab, cu jucători în grevă, lipsit de Luckassen, pregătit de un recordman în retrogradări, un adversar pe care în acest sezon îl bătuse de două ori, Craiova a fost aproape de 0-3 şi imediat de 2-2, a fost în pericol de 1-3, dar merita să se impună cu 3-2. Şi a făcut 2-2. Cât să te dispere. Nici să celebrezi după un meci de infarct, nici să-i ponegreşti definitiv pe jucători. Oricum, ei aşteptau să plece cât mai repede în vacanţă, după cum au început meciul. Nici de analize nu mai ai chef după un astfel de joc, în care pur şi simplu toţi au intrat pe vârfuri, superficiali, indolenţi, aşa cum sunt de multe ori.
Nu mai are rost să reflectăm că postul de fundaş dreapta e deficitar de de ani de zile, că stoperii sunt sublimi, dar lipsesc cu desăvârşire, aşa cum s-a întâmplat în acest sezon, că Jasmin Kurtic a costat o jumătate de milion de euro ca să se lase pe spate când bate în batjocură un penalty, că Raul Silva a nimerit numai propria poartă, dar nu şi pe cea adversă, în situaţii similare, că în prima repriză jucătorii Craiovei au refuzat să-şi paseze, că Atanas a apărut inexplicabil pe teren, doar să se calce pe bătături cu Koljic, că “Popică” ia 2 goluri, unele gratis, de 3 meciuri încoace, de când a fost izgonit fostul antrenor cu portarii, că “underii” au fost sub nivelul echipei în multe momente ale sezonului, că n-avem vârf de atac, că jucătorii cei mai bine plătiţi, cu excepţia lui Mitriţă, ar trebui concediaţi, etc.
În loc să culeagă cele 9 puncte accesibile cu echipe care nu au laolaltă bugetul său, Craiova s-a ales cu 2. Şi i-a înlesnit strategia lui Gigi Becali. Prin cele 2 achiziţii, Baba Alhassan şi Luiz Phelipe, FCSB s-a desprins la 10 puncte de Ştiinţa. Jucătorii în sine îl interesau mai puţin pe patronul-antrenor de la FCSB, conta mai mult ca meciurile cu Hermannstadt şi Iaşi să devină uşoare, iar cele două echipe să pună piedică Universităţii. Din cele 3 obiective ale transferurilor, 2 au fost îndeplinite deja, iar dacă jucătorii vor da randament va fi un bonus. Iarna nu prea are ce să aducă în Bănie. Când se gândeşte prea mult, Rotaru nu face transferuri, când se grăbeşte, aruncă o jumătate de milion de euro pe vreun Cîmpanu sau Işfan. După ce s-a ars cu cedarea lui Nistor, probabil că Rotaru suflă şi-n Căpăţână. Craiova iernează pe podium, dar deloc liniştită, fiindcă n-a profitat de programul accesibil, iar play-out-ul nu e departe.
UTA – Universitatea Craiova 2-2
Au marcat: Micovschi 2, Raul Silva 7 – autogol / Bancu 45+1, Stolnik 75 – autogol.
UTA Arad: Fl. Iacob – Stolnik, I. Conte, Benga, Aly Abeid – D. Rodrigues, Marcelo Freitas (Marku 56), R. Pop (Fabry 56), C. Mihai, Micovschi (Stahl 19; Omondi 56) – Cooper (Căpuşă 84). Antrenor: Mircea Rednic
Arbitru: Szabolcs Kovacs.
