Nu vor fi întreruperi de curent, în tot Egiptul, între 10 şi 12 decembrie, cele 3 zile în care urmează să aibă loc votul prezidenţial, a anunţat ministrul electricităţii. Pentru că din iulie au fost impuse, oficial, reduceri de 1-3 ore, zilnic din cauza lipsei de gaze pentru alimentarea centralelor electrice. La 10 ani, după ce i-a succedat islamistului Mohamed Morsi, primul şef de stat egiptean ales prin vot universal, Abdel Fattah Al Sissi conduce Egiptul „cu o mână de fier”. Realegerea sa, la actualele alegeri prezidenţiale, este aproape o certitudine, aşa cum au stat lucrurile şi la alegerile din 2014 şi 2018 câştigate cu peste 96% din voturi. Liderul egiptean a modificat Constituţia, în 2019, pentru a se putea prezenta şi a treia oară în faţa alegătorilor, prelungind durata mandatului prezidenţial la 6 ani. Necunoscut multă vreme publicului larg, a câştigat notorietate în 2012 când a devenit şef de stat major al armatei egiptene şi ministru al Apărării, promovare decisă de Mohamed Morsi, care succedase lui Hosni Mubarak, cu un an mai devreme. La acel moment, presa îl prezenta pe Abdel Fatah Al Sissi drept un musulman evlavios, compatibil cu Frăţia Musulmană, din care provenea preşedintele Morsi, în special datorită legăturilor sale de familie cu Abbas Al Sissi, un discipol al fundamentării Frăţiei Islamice. Pregătit în Regatul Unit şi SUA, Abdel Fatah Al Sissi, fost comandant al zonei militare de nord, înainte de a prelua conducerea informaţiilor militare, s-a impus ca omul cel mai puternic al ţării. La începutul lui iulie 2013, a doua zi după demonstraţiile masive care au reunit milioane de egipteni din toată ţara, pentru a cere plecarea lui Mohamed Morsi, el a emis un ultimatum preşedintelui şi liderilor politici, cerându-le să se „supună cererilor poporului”, fără a solicita în mod explicit demisia lui Mohamed Morsi. Forţele armate, deja responsabile de tranziţia post-Mubarak, au ieşit din umbră, pentru a-şi impune foaia de parcurs şi a închide paranteza „primăverii arabe” din 2011, precum şi episodul Morsi. Dar s-a mai întâmplat un lucru relatat de Michael Bar-Zohar şi Nissim Mishal, în cartea lor „Mossad – Istoria sângeroasă a spionajului israelian”, un best-seller, în care vorbesc de faptul că Mossadul prevenise Occidentul că „primăvara arabă” ar putea deveni „iarna arabă”. Primele mulţimi care au inundat Piaţa Tahrir din Cairo au dat foc steagului american, apoi au luat cu asalt ambasada Israelului, au cerut rezilierea tratatului de pace cu această ţară şi au arestat activişti ai organizaţiilor neguvernamentale americane. Alegerile libere din Egipt aduseseră la putere Frăţia Musulmană. Şi „iarna arabă” prefăcuse Orientul Mijlociu într-o bombă cu ceas ameninţând israelienii şi aliaţii lor vestici. În cele din urmă preşedintele islamist Morsi a fost demis, arestat şi aruncat la închisoare, unde a şi murit în 2019 în timpul procesului, demonstraţiile Frăţiei Musulmane fiind reprimate sângeros. Pentru egiptenii ostili islamului politic, întruchipat de Frăţia Musulmană, actualul preşedinte a salvat ţara. Cu toate acestea Al Sissi este privit cu mari rezerve de Occident. A ordonat modernizarea infrastructurii rutiere şi electrice a ţării şi construirea unei noi capitale administrative la cca. 50 km de Cairo, proiect în fază incipientă, deşi trebuia finalizat. Turismul, pilon al economiei, a suferit din cauza pandemiei şi a războiului din Ucraina. Ţară cu 105 milioane de locuitori, cu sprijin financiar din partea Arabiei Saudite, Egiptul, aliat esenţial pentru occidentali, într-un Orient Mijlociu haotic, joacă un rol important dacă nu considerabil, în negocierile de pace, între Israel şi Hamas, şi toate cărţile care se fac. Prin trecerea Rafah, sub control egiptean, ajutoarele umanitare trec către Fâşia Gaza. Sprijinit de monarhiile din Golf, conduse de Arabia Saudită, Abdel Fatah Al Sissi probează o mare apropiere de Vladimir Putin, dar şi faţă de Occident. Aflat într-o vizită la Paris în 2017, la invitaţia preşedintelui Macron, acesta a declarat că „nu vrea să dea lecţii despre respectarea drepturilor omului”. În ceea ce priveşte securitatea internă, Egiptul rămâne confruntat cu o insurgenţă jihadistă în Sinai, şi în 2018 a lansat o vastă operaţiune antiteroristă în această zonă, unde celulele radicale sunt foarte active. „Avem nevoie de schimbare. Avem nevoie de un nou preşedinte, un nou guvern, un nou parlament dacă vrem ca Egiptul să revină pe valul modernităţii”. Cu această acuzaţie care flutură ca un steag în vânt omul de afaceri şi politicianul Akmal Kortam a rezumat viziunea Mişcării Libere, o coaliţie de opoziţie la regimul preşedintelui Fatah Al Sissi. Cum prezenţa la vot la alegerile anterioare nu a depăşit 50 la sută, şi asta în condiţiile votului aproape obligatoriu pentru funcţionarii publici şi angajaţii companiilor publice, situaţia va fi identică. Singurul adversar real al regimului, Ahmed Al-Tantawi, a trebuit să renunţe, în urmă cu două luni, sub presiunea sistemului de justiţie, acuzat fiind că ar fi falsificat acte electorale. Situaţia economică a Egiptului este însă una proastă şi plăţile unui pachet de sprijin financiar de 3 milairde dolari de la FMI au fost oprite, după ce Egiptul nu şi-a îndeplinit angajamentul de a adopta un curs flexibil şi a-şi retrage poziţiile dominante din economie, deţinute de stat.
