Miercuri 13 septembrie a.c. la Strasbourg, în plenul Parlamentului European, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a pronunţat ultimul său discurs –din actualul mandat- privind „Starea Uniunii”. Un catalog electoral al împlinirilor UE, al cărei leadership este… de necontestat. Euroscepticii s-au abţinut la aplauze, eurofobii pregătesc riposta. Discursul bine prezentat, ca intonaţie, a fost preponderent electoral, în opinia multor analişti preambul al anunţării disponibilităţii pentru un nou mandat. În ceea ce ne priveşte, la durerea noastră cu admiterea în Schengen mă refer, „a jucat” bine solicitând Austriei să permită admiterea României şi Bulgariei „fără nicio întârziere”. Şi nu e pentru prima dată. Atât de mult l-a impresionat pe ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, încât a decretat neîntrebat, fără să se bâlbăie, că „extinderea nu este oportună, nu are sens” ş.a.m.d.. Şi rămâne greu de înţeles cum preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen care a concentrat puterea, ca niciunul dintre predecesorii săi, nu putea face mai mult, privind inclusiv „lămurirea” Vienei. În domeniul climei şi ecologiei, unul din tronsoanele discursului, împlinirile sunt insignifiante: pe măsură ce efectele războiului din Ucraina şi ale inflaţiei s-au resimţit de economiile statelor membre, presiunea din partea liderilor acestora, inclusiv grupul conservator al Partidului Popular European (PPE) a făcut ca pachetul de 75 de măsuri legislative, prezentate în 2019, pentru a pregăti UE în vederea renunţării la combustibilii fosili până în 2050 –Green Deal- să nu avanseze. Au apărut şi aspecte noi, ca de pildă în Olanda, unde ascensiunea fulgerătoare a Mişcării fermierilor (partidul BBB) a fost expresia rezistenţei la planul pentru azot, un proiect care viza reducerea emisiilor toxice din sectorul zootehnic, prin limitarea severă a efectivelor de animale. BBB a destabilizat peisajul politic olandez. Încât măsurile Green Deal rămân de regândit. Ursula von der Leyen a promis să redea încrederea celor 450 mil. de europeni. Cum? UE va continua să acorde ucrainienilor protecţia temporară, care le va permite să lucreze în cele 27 de ţări membre şi va debloca 50 miliarde euro pentru ţara agresată de Rusia, până în 2027. Angoasa economică este tema distinctă: a fost anunţată deschiderea unei anchete privind subvenţiile de stat pentru vehiculele chineze cu baterie electrică care inundă continentul. Poate cam târziu. Pe partea socială şi economică, Ursula von der Leyen ne-a spus că Europa este aproape de ocuparea deplină a forţei de muncă. Prea puţin şi neconvingător. Una din întrebările îngrijorătoare care se pun este următoarea: poate Europa, fără China şi Rusia sau giganţii emergenţi să se distanţeze de Washington, dacă interesele sale sunt în joc? UE trebuie să privească spre SUA, NATO este scutul. Fapt logic: dimensiunea de securitate şi capacitatea UE de a decide mai mult, n-a fost evocată, deşi a fost pomenită şi sintagma „autonomie strategică”, dragă lui Macron. Despre lărgirea dorită a UE, lucrurile sunt clare: Ucraina, Balcanii Occidentali (Albania, Serbia, Macedonia de Nord, Kosovo, Bosnia şi Herţegovina) şi Republica Moldova sunt în… anticameră. Doamna von der Leyen, fost ministru al Apărării în Germania, n-a făcut nicio referire la suspiciunile de care este vizată, în legătură cu laboratorul farmaceutic Pfizer, via soţul său. Dacă Ungaria şi Polonia sunt arătate cu degetul pentru faptul că îşi îngăduie să conteste dreptul comunitar, Ursula von der Leyen cochetează cu Giorgia Meloni. UE iese slăbită din mandatul său. Europa a fost unul din pilonii ordinii politice internaţionale. Acum este ceea ce se vede. Toată atenţia este îndreptată spre Ucraina. Dar UE şi-a diminuat statutul politic, devenind o putere de mâna a doua. Motorul franco-german, dominat de personalitatea Angelei Merkel, odinioară, este acum gripat şi asta se resimte.
