Cartea lui Roberto Bolano „Nocturnă în Chile” (Ed. Curtea Veche, 2008) este pe alocuri răscolitoare, cu secvenţe dramatice. Sebastian Urrutia Lacroix, un preot şi un critic literar mediocru, membru al Opus Day, rememorează în cursul unei nopţi de delir momentele cele mai importante ale propriei existenţe, dar şi a istoriei zbuciumate a ţării sale. Îşi reaminteşte cum, în secret, predase orele de marxism gen. Augusto Pinochet şi membrilor juntei, cum le vorbise despre copilăria lui Marx şi despre cea a lui Engels, comentase „manifestul partidului comunist”, originea familiei, a proprietăţii private şi a statului, conceptele elementare de materialism istoric, vorbise despre Lenin, Troski, Stalin, Mao, Tito şi Fidel Castro. „De ce credeţi că vreau să învăţ bazele marxismului” l-ar fi întrebat Pinochet. Şi singur a dat răspunsul: „ca să-i înţeleg pe duşmanii mei ca să ştiu cum gândesc ca să-mi dau seama până unde sunt dispuşi să meargă”. Există însă undeva, în cutremurătorul roman, o relatare despre ceea ce se petrecea în subsolul unei clădiri izolate, cu o grădină imensă, unde se întâlneau săptămânal scriitori din Santiago de Chile, amfitrioană fiind o scriitoare lipsită de talent, Maria Canales, căsătorită cu un american James Thomson, oficial reprezentatul unei firme nord-americane, în realitate unul din principalii agenţi DINA (Direction de Inteligencia National), un departament înfiinţat de Pinochet, care menţinea o coordonare permanentă între serviciile secrete ale forţelor armate şi cele din investigare. Subsolul casei servea ca loc de anchete şi interogări, şi suspecţii erau trimişi de aici către alte centre de detenţie. James Thomson ucisese aici un funcţionar UNESCO şi o femeie, Cecilie Sanchez Poblete. Maria Canales bineînţeles ştia toate aceste detalii. Thomson ar fi fost reţinut în SUA şi în declaraţia sa incriminase generalii din Chile. A fost băgat într-un program special de protecţie a martorilor. Când s-a aflat, toţi prietenii Mariei Canales, care avea doi copii, i-au întors spatele. Se simţiseră „minunat” în seratele literare pe care aceasta le organiza, agrementându-le cu whisky de bună calitate Potrivit Comisiei pentru drepturile omului din Chile peste 200.000 de persoane au exilat în timpul dictaturii chiliene (1973-1990). Figurile lui Pinochet şi Allende rămân omniprezente în viaţa politică şi rănile sunt în continuare deschise. Faptul că o extremă dreaptă pinochetistă conduce Comisia de redactare a noii Constituţii spune totul. Actualul preşedinte al statului Chile, Gabriel Boric revendică republicanul Allende, cel care a murit în ziua loviturii de stat, nu pe cel care a întruchipat spiritul revoluţionar şi anti-imperialist.
