De câteva zile, pe canalele de televiziune, şi nu numai, subiectul nelipsit, întors pe toate feţele, nu este altul decât drama bătrânilor chinuiţi, în azilele din Voluntari, o dezvăluire semnalată în urma unei anchete jurnalistice, am înţeles, realizată de Centrul de Investigări Media şi Buletin de Bucureşti. Bătrânii stăteau dezbrăcaţi la gardul centrelor şi cerşeau bani sau mâncare trecătorilor. La capătul sau începutul întregii dezvăluiri, întrebarea care stăruie nu este alta decât aceea legată de limitele neomeniei noastre. Puţinii bani alocaţi pentru îngrijirea bătrânilor, în ultima parte a vieţii lor, în aceste stabilismente, sunt şi aceştia ronţăiţi de atleţi ai nemerniciei, ai lipsei totale de empatie. Avem o lege a asistenţei sociale, care prevede că doar operatorii economici capabili să ofere servicii de asistenţă socială, sunt validaţi pentru o asemenea activitate. E imposibil de demonstrat că bătrânii aceia, fără niciun sprijin moral, unii rugându-se la obştescul sfârşit, pot fi trataţi altfel decât ca semeni de-ai noştri. Să scoţi bani de trai bun, dintr-o astfel de activitate lucrativă, e o adevărată apologie a neomeniei, a arbitrarului. Pentru fiecare dintre noi există zone mai largi sau mai înguste de inadmisibil. Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, spunea mai zilele trecute că s-au adunat probe timp de „ani buni”. Domnul ministru Predoiu are proprietatea cuvintelor, nu poate fi bănuit că nu ştie ce vorbeşte. Cum adică de ani buni? Ce să se facă până la urmă cu aceste date? Un semnal de altă natură trebuia dat decât urmăriri, înregistrări, audieri, etc., în timp ce seniorii închideau ochii şi treceau la cele veşnice. Pe cine interesează, până la urmă, că dacă lucrurile s-au întâmplat la Voluntari sau în altă parte trebuie raşchetaţi Firea şi Pandele, că e imposibil să nu fi avut habar. Totalmente neconvenabil, ca imagine, a ieşit din toată povestea şi Patriarhia, prin mesaje deloc inspirate, chiar de neînţeles, încât ierarhiile ecleziale s-au văzut arătate cu degetul. Pot face mai mult în acest teritoriu. Şi discuţia e lungă. Pe fondul scandalului privind abuzurile în centrele sociale şi-a depus mandatul de ministru al Muncii, Mariu Budăi. Care avea în subordine mai multe instituţii acuzate, că nu au verificat modul în care erau trataţi rezidenţii azilelor din Ilfov. Gabriela Firea şi-a dat şi ea demisia din funcţia de ministru al Familiei şi Egalităţii de Şanse. Muzica de fond a vieţii noastre publice se face din nou auzită. Deşi vinovăţia lor este mai degrabă o culpă morală. Şi poate politică. Dacă interesează. Aceasta este cheia, în care, pentru moment, poate fi judecat ceea ce se întâmplă. Scandalul este unul imens, dar are şi o consecinţă imediată: toţi prefecţii şi primarii din ţară sunt în alertă şi au declanşat controale în stabilismentele de asistenţă socială. Prerogativele lor trebuie maximalizate. Fiindcă, lucrurile sunt oricum mai complicate, şi în întreaga lor filozofie ne regăsim cu toţii. Uitând că într-o zi putem ajunge acolo. Dar la asta nu ne gândim.
