Aflată în război de aproape un an, prin atacarea de către forţele militare ruse, Ucraina are de partea ei toate ţările membre NATO şi UE, primind consistent ajutor militar şi financiar, graţie căruia încă rezistă. Ministrul ucrainian de Externe, Dmytro Kuleba, aşteptat astăzi la Munchen, a exclus în actuala situaţie orice şansă de a pune capăt conflictului pe cale diplomatică, într-o discuţie cu grupul media Funke. La rândul său secretarul general NATO, Jens Stoltenberg a spus că „noi ne pregătim pentru un termen lung care poate dura numeroşi ani”. Lumea a cunoscut războiul rece între Moscova şi Washington care a durat 42 de ani (1947-1989) şi s-a încheiat cu căderea zidului Berlinului şi prăbuşirea ex-URSS. România este alături de Ucraina şi dovezile peremptorii nu mai trebuie evocate. La schimb primeşte o sfidare impardonabilă prin operaţiunile de dragare derulate pe canalul Bâstroe, care ameninţă echilibrul ecologic al Deltei Dunării. Demersul ucrainian nu este în premieră, fiindcă în urmă cu aproape un deceniu s-a mai încercat aşa ceva. Acum Kievul susţine că este vorba de un interes militar pentru a putea transporta nave în zonă. Situaţia este delicată, de-a dreptul, şi nu uşor de surmontat. Ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, a lansat o declaraţie, calibrată, pe această chestiune, la numai o zi după ce ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a semnalat lucrările de dragare, menţionând că „România nu este de acord cu ceea ce se întâmplă pe canalul Bâstroe şi poziţia oficială va fi trimisă la Comisia Europeană”. Dar rămâne de văzut cum va fi primită. Transformarea braţului Chilia în canal navigabil, în opinia unui fost guvernator al Deltei Dunării, înseamnă moartea întregului ecosistem şi al bio-diversităţii. Întreaga problemă, dat fiind contextul războiului dramatic bine cunoscut, chiar dacă impacientează, nu are o rezolvare imediată şi convenabilă. Ministerul Mediului, prin Tanczos Barna, susţine că nici la legislaţia naţională a României, nici cea a Ucrainei, nu permit lucrări de anvergură în această zonă. Kievul s-a prevalat însă, cu abilitate, de un acord a părţii române, la jumătatea lunii iulie a anului trecut pentru tranzitul navelor de cereale din Ucraina pe braţul Chilia şi pe canalul Bâstroe (construcţia acestuia este în întregime pe teritoriul Ucrainei). Partea română păstrează convingerea, spunea ministru Mediului, că se vor găsi, pe căi diplomatice, soluţiile adecvate. Consiliul Europei a decis să trimită la Bâstroe o delegaţie de experţi care să evalueze impactul canalului asupra mediului înconjurător. Potrivit proiectului, canalul Bâstroe va traversa regiunea ucrainiană a Deltei Dunării şi va avea 160 de kilometri. Amenajarea ar urma să intre în funcţiune în luna august, la finalizarea primei tranşe a lucrărilor, cea de a doua, constând în adâncirea canalului, fiind prevăzută să înceapă în luna septembrie. Proiectul ucrainian încalcă prevederile internaţionale referitoare la protecţia apelor Dunării, Conferinţa părţilor la convenţia de la Ramsar asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, ale Comitetului permanent al Convenţiei de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa. Organizaţiile ecologiste au atras atenţia că prin această amenajare nu puţine specii de păsări migratoare vor dispărea. La 13 februarie a.c. ministerul român de Externe a cerut Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării informaţii cât mai complete şi actualizate privind eventualele activităţi desfăşurate de partea ucrainiană în sectorul de navigaţie Bâstroe şi evaluarea impactului acestora, iar ulterior a solicitat şi Poliţiei de Frontieră înformaţii în urma monitorizării activităţii desfăşurate de partea ucrainiană sau de contractorii acesteia în sectorul canalului Bâstroe. Nu este exclus însă, la cum decurg lucrurile, ca Ucraina să se prevaleze de statutul său actual, privilegiat, şi să rămână surdă, la semnalele alertante ale Bucureştiului privind Delta Dunării.
