Sunt multe povești de success care fac din România un tărâm al speranțelor, exemplele fiind din domenii diferite. Una dintre aceste povești moderne este puternic conectată atât la tehnologie cât și la educația de bună calitate. Marius Nicoli este unul dintre coordonatorii lotului naţional de Informatică al României, de mai bine de 23 de ani predă la Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti” din Craiova și vorbește cu foarte mult entuziasm despre elevii săi. Întrebat fiind, ce este mai mult, profesor sau programator, Marius Nicoli răspunde fără să stea prea mult pe gânduri, că în primul rând, este profesor. Iar atunci când vrem să aflăm ce îl determină să continue munca în această țară, profesorul Marius Nicoli răspunde că elevii săi sunt cei care îi dau energie, curaj și mai ales inspirație. Craiova a scris istorie la toate edițiile olimpiadelor naționale, elevii profesorului Marius Nicoli obținând zeci de medalii. O parte din ei au făcut parte și din lotul national și au participat la olimpiade internationale sau europeane, unde au obținut premii și medalii. Este originar din comuna Maglavit, având și titlul de Cetățean de Onoare și fiu de profesori. Dragostea pentru elevi moștenind-o într-un fel de la părinți. Pentru că este unul dintre oamenii valoroși ai comunității noastre, l-am invitat la o discuție despre educație, IT, competiții, dar și despre inteligență artificială, prezent și viitor. M-am conectat la această poveste de success cu multă curiozitate și am descoperit că profesorul Marius Nicoli are un rol extrem de important în mobilizarea elevilor săi, este sufletul echipei pe care o conduce cu prietenie, deschidere, implicare fără limite și are o modestie ieșită din comun. Primele aplicații cu elevii au fost testate împreună cu aceștia pe calculatoarele de la internet café-uri. Pentru că elevii l-au îndrăgit necondiționat l-au urmat și la Colegiul Național Frații Buzești, unde a făcut foarte multă pregătire suplimentară, iar efortul a fost încununat prin calificarea primul său elev la Olimpiada naţională. Și de atunci profesorul Marius Nicoli a continuat să lucreze cu elevi săi şi în fiecare an a avut elevi calificaţi la faza națională. Dacă tragem linie, putem spune, fără falsă modestie că profesorul Marius Nicoli & elevii săi au scris istorie : 161 de calificări la etapa naţională, 148 de distincţii la etapa naţională, 25 de calificări în lotul naţional, 18 medalii la competiţii international, iar în 11 rânduri Marius Nicoli a fost nominalizat să conducă echipa naţională peste hotare. Quod erat demonstrandum !
R : După ce ați terminat facultatea, ați dat concurs și ați început activitatea didactică la Școala Gimnazială “Traian”. Este vorba de anul 1999. Adică, în urmă cu 24 de ani. Un an mai târziu ați particicipat la un concurs pentru Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti”, şcoală reper în Oltenia şi nu numai. Cum a evoluat acest domeniu al informaticii în acești 24 de ani ?
M.N : În informatică este ca și în medicină. După ce termini facultatea ai doar cunoștiințe generale. Și abia după începi să te specializezi. Domeniul informaticii este unul vast, ca și al medicinei, în informatică, partea de producție e una; ceea ce facem noi la școală este ceva derivat și inclusiv în firmele de soft, sunt diverse căi pe care pleacă fiecare companie, unii sunt axați pe Web Software Development, alții fac aplicații sindilop, alții se specializează pe partea de telefoane. Este un domeniu mare și interesant. După ce am început eu facultatea nu erau prea multe firme de soft. Nu era foarte dezvoltată partea asta de soft. Acum dacă termini facultatea și ești bun, sigur îți găsești o firmă de soft unde să te angajezi. Era în trend, dar nu se dezvoltase așa de mult. Acum sunt mult mai multe firme de soft și poate e loc și de mai multe.
R : Dar interesul elevilor față de informatică a crescut și el în timp ? Putem să corelăm interesul elevilor de dezvoltarea tehnologiei ?
M.N : Este unul dintre domeniile în care chiar se simte o dezvoltare. Pasiunea exista de atunci, toți elevii erau interesați să exploreze această materie. Eram singurul profesor de informatică și făceam ore de informatică cu toate clasele din școală. Eram la început și eram foarte pasionat. M-am apucat atunci să fac împreună cu elevii pagini web. Nu aveam calculatoare la școală, nu era ca acum, elevul și calculatorul, nu aveau nici acasă elevii ccomputere. Dar apăruseră acele internet cafe-urile și mergeam împreună cu elevii sâmbăta. Erau fascinați pentru că puteam să testăm aplicațiile pe mai multe calculatoare. După un an de zile am dat concurs pentru Colegiul Frații Buzești și foarte mulți elevi de la Școala Traian, m-au urmat și la liceu. Cel puțin eu așa am simțit. Atunci era director domnul profesor Drăgulici. Și domnia sa erau un susținător al olimpiadelor, ca de altfel toți directorii care i-au urmat. Și mi-a dat toate clasele de a IX-a. Așa am constat că erau foarte mulți elevi de la Școala nr 2.
R : Dintr-o clasă de elevi de la intensiv informatică, câți ajung foarte buni programatori ? De ce au nevoie elevii ca să urmeze o astfel carieră ?Trebuie să fii neapărat olimpic ?
M.N : Dacă ne referim strict la olimpiade, acum există un singur loc 1. Pregătirea pentru olimpiade nu înseamnă că cei calificați vor fi singurii cei mai buni programatori. Am avut elevi care începeau să înțeagă tainele acestei materii abia în clasa a X-a și au evoluat foarte bine, chiar au devenit foarte buni programatori. Dacă ne referim strict la această carieră, ai nevoie de mult mai multe lucruri. De exemplu, contează foarte mult cum te integrezi într-o echipă. Nu e suficient să fii doar tu foarte bun. Sunt șanse mai mici să te dezvolți de unul singur, decât dacă ai lucra într-o echipă. Soft-ul se dezvoltă într-o echipă. Unul face o bucată, altul o bucată. Pentru cei care merg la olimpiade, trebuie să înțeleagă lucrurile foarte repede, să muncească foarte mult. Eu am avut în fiecare an elevi care au avut rezultate foarte bune. În 2003 am avut prima menţiune la etapa naţională, iar în 2005, am fost trimis pentru prima dată însoţitor al elevilor din Dolj la etapa naţională, ceea ce pentru mine a însemnat foarte mult. În 2009, la Galaţi, elevul meu Alex Cazacu a obţinut premiu la etapa naţională și tot atunci am fost invitat la pregătirea lotului national. În 2010, am avut primul elev calificat în lotul naţional de Informatică, în 2011 am obținut premiul I la clasa a IX-a, premiul I la clasa a XII-a, premiul II la clasa a X-a, la Naţională, după care au fost mai mulţi copii care s-au calificat în lot. Sunt foarte importante aceste premii.
R : Este adevărat că cine este bun la matematică este bun și la informatică ?
M.N : Da, de regulă, cam așa este. Partea de programare este ceva comun cu matematica. Copiii buni la matematică au nevoie cam de aceleași calități ca să facă performanță și în informatică sau cel puțin să o înțeleagă.
R : Cât se muncește un elev pentru a se califica la o fază de nivel international? În afară de inteligență și de matematică de ce ar mai avea nevoie ?
M.N : În primul rând trebuie să fie talentat, desigur, să dispună și de inteligență nativă. Eu îi identific de regulă din primul an, unii se remarcă imediat, pentru alții am nevoie chiar și de un semestru, pentru că comunică mai puțin, dar au ceva ascuns acolo în ei, trebuie doar să-i descoper, să-i provoc ca să poată să-mi demonstreze ceva. Pe de altă parte, ei trebuiesc descoperiți de niște profesori. Acum au apărut și site-urile cu probleme și au acces la ele, lucru care îaninte nu era posibil. Adică, pot fi identificați acești elevi talentați. Este nevoie de legătura asta elev-profesor. Trebuie să-l motivezi pe elev, să-l faci să-ți îndrăgească materia, să te respecte pe tine ca professor, iar de dragul relației cu profesorul să-și facă temele, să se pregătească. Este foarte important să muncească singur, este esențial. Așadar, într-o ordine ar fi : talentul, munca individuală și rezistența mentală. Vorbim de concursuri de 5 ore, iar după primele ore, mulți se stresează pentru că nu au reușit să după la bun sfârșit problema și renunță. Iar cei care rezistă până la final, sunt de regulă cei care și câștigă.
R : În domeniul informaticii sunt mai mulți băieți sau mai multe fete ?. Și care este trendul în viitor ?
M.N Statistic, mai mulți băieți. Dar în ultimii ani s-a văzut clar că din ce în ce mai multe fete se orientează către acest domeniu. Iar dacă ne referim la olimpiade, trei eleve au făcut parte din lotul național și au participat la olimpiada internațională, iar una dintre acestea este chiar eleva Colegiului Națioanl Frații Buzești, Alexandra Udriștoiu. Acum, Alexandra este studentă în anul III la Universitatea din București.
R: În 2015, în România, ființau 14.000 de companii IT, iar în 2022, numărul acestora s-a dublat. Astăzi, acest domeniu contribuie la PIB al Românie cu aproximativ 12,8 mld euro, adică în jur de 7% din PIB. Credeți că proiectele de digitalizare vor avea un impact în dezvoltarea suplimentară a pieței IT ?
M.N : Digitalizarea este o sansă în plus pentru tineri, ca să rămână acasă, ca să ne dezvoltăm și pe plan local. Eu mi-aș dori foarte mult asta. În domeniul IT se poate lucra foarte mult și de acasă, online. Se poate vinde de acasă, se poate cumpăra. Pe de altă parte, banii ar rămâne acasă, astfel s-ar putea contribui mai mult la PIB. În pandemie s-a văzut foarte bine avantajul muncii online.
R : Așa este, pentru că în pandemie s-au făcut și foarte multe angajări. Din păcate, acum înțelegem că Google face disponibilizări, Microsoft se pregătește să disponibilizeze 10.000 de angajați, Amazon în jur de 18.000, iar Twiter vreo 3700. Credeți că se vor resimți și în România ? Dintre elevii dumneavoastră câți au preferat să rămână în țară, să lucreze la firme autohtone de IT ?
M.N : Nu știu cu exactitate, dar știu că în România sunt firme care caută programatori. Am avut elevi care au preferat universități din afară, apoi au rămas și acum lucrează în companii de IT din străinătate, la cele mai mari companii, chiar și la cele amintite de dumneavoastră, dar sunt mulți care au preferat să rămână și acasă. Așa cum v-am spus de Alexandra Udriștoiu, de Emanuel Dicu, care sunt studenți la București, Alexandra deja a anunțat că va lucra în România. Nu au plecat chiar toți.
R : Tot din statistici, două treimi din piața IT este concentrată la București, 18% la Cluj, 7% la Timișoara, iar în Oltenia doar vreo 4%. De ce credeți că la noi doar 4% ?
M.N : În primul rând, sunt foarte mulți tineri, care după după liceu, pleacă din Craiova. Eu nu-i încurajez să plece nici pe cei olimpici, dar cei mai mulți dintre ei pleacă. Iar cu intrarea noastră în Uniunea Europeană, elevii au posibilitatea nu numai să studieze în afară, dar și să lucreze după facultate. Acum, un programator în Craiova nu este neapărat mai prost plătit decât unul de la Cluj. Firmele de soft din Craiova au încă nevoie de oameni, de oameni pregătiți, desigur. Și asta pentru că tinerii nu rămân aici. Zona noastră a început să se dezvolte. Avem aeroport, avem două facultăți, eu îi încurajez pe tineri să rămână.
R : Să ne întoarcem la educație. Sunteți în plină pregătire pentru olimpiadele școlare. Cum vă organizați și care este strategia pentru anul acesta ?
Aș vrea să încep cu perioada pandemiei, pentru că atunci Ministerul Educaţiei nu a mai putut să susţină desfăşurarea olimpiadelor, iar acest lucru a făcut ca întreaga comunitate să se mobilizeze. În 2020, am organizat o selecţie de lot la care, după modelul folosit şi la alte discipline, am invitat toţi elevii care mai fuseseră anterior membri ai lotului naţional. Și am făcut toate demersurile realizării unei societăţi ştiinţifice care să organizeze comunitatea şi din punct de vedere formal, apărând astfel SEPI: Societatea pentru Excelenţă şi Performanţă în Informatică. În anul 2022, SEPI şi Ministerul Educaţiei au semnat un protocol de colaborare şi olimpiada s-a desfăşurat în parteneriat. Titulatura a fost de OSEPI (Olimpiada Societăţii pentru Excelenţă şi Performanţă în Informatică), eu am fost coordonatorul acestui proiect. Aproape 4.000 de elevi din toată ţara au participat la diversele etape ale selecţiei, începând cu sesiunea de antrenament, apoi etapele judeţeană, naţională şi cea de selecţie a echipelor reprezentative. Am încercat să organizez toate fazele pentru ca elevii să rămână antrenați. Așadar, SEPI se ocupă de partea științifică și Ministerul de partea logistică.
- Care a fost cel mai bun rezultat la o olimpiadă internatională ?
M.N : Cel mai bun rezultat a fost în 2012, când am avut trei medalii de aur. Atunci lotul a fost coordonat de colegul meu de la Botoșani, profesorul Panait, iar eu atunci am fost la olimpiada europeană. Iar în 2013, am avut și noi un elev la internatională, pe Mihai Popa, iar apoi Alexandra Udriștoiu. Și nu trebuie să-l uităm pe regretatul Mihai Pătrașcu, în anul 2000, care a obținut foarte multe medalii de aur. Un alt reper pentru mine este când se iau medalii an de an și asta pentru că cei din Asia sunt foarte buni. Japonezii, de exemplu sunt remarcabili. Sunt foarte puține țările care obțin medalii de aur. Iar noi ne putem lăuda cu faptul că trei ani consecutivi ne-am întors cu medalia de aur. În Europa mai sunt doar polonezii, croații și bulgarii care mai vin cu medalii, dar noi am avut în ultimii ani rezultate multe mai bune ca ei. La competiția trecută am fost team leader al echipei naţionale de seniori la Olimpiada Internaţională de Informatică din Indonezia, unde toţi elevii au obţinut medalii, inclusiv una de aur, iar cu rezultatul din acest an România a urcat pe locul 2 în clasamentul ‘all time’ al Olimpiadei Internaţionale, socotind după numărul de medalii. Polonia a ratat o medalie. Și atunci noi am urcat mai sus pe podium.
R : Ce simțiți când elevii dumneavoastră obțin aceste rezultate extraordinare ?. Cum se simte un professor, care la finalul unei efort comun, constată că nimic nu este în zadar ?
M.N : Rezultatele nu sunt doar ale mele, sunt ale unei întregi comunități. Sper că ne vom menține în top și tradiția asta frumoasă va continua. Există o continuitate în timp, sunt și foștii olimpici care se implică foarte mult și ei în pregătirea lotului. Sper să funcționeze cât mai mult și să ne bucurăm de aceste rezultate. Acum, de exemplu, înainte de olimpiada județeană, participăm la diverse concursuri regionale. Ele sunt foarte bune pentru că sunt de antrenament. Recent am fost invitat la Vâlcea unde am propus și câteva subiecte.
R : Aveți și anul acesta elevi la olimpiadă ? Avem resursă de calitate în județ ?
M.N : Da, la Colegiul Național Frații Buzești sunt elevi foarte buni, avem și anul acesta o echipă pregătită. Acum, mie îmi place să spun că de 13 ani avem elevi care s-au calificat la lot. Sper să nu stricăm regula anul acesta. Faptul că există o echipă națională puternică, asta se datorează concurenței. Și noi, an de an, vrem să ne pregătim și mai bine pentru că știm că în altă parte sunt elevi care și ei iau această olimpiadă în serios și se pregătesc temeinic. Acesta este secretul performanței : concurența loială. Acum eu am făcut un centru de pregătire, în parteneriat cu Colegiul Național Frații Buzești, unde se pregătesc toți copiii din Dolj, centru susținut de o companie de soft craioveană, Syncro Soft și am făcut o platformă de pregătire, unde am postat mai multe lecții, într-o anumită ordine, ca să le poată parcurge copiii singuri, dacă au nevoie. Acolo am pus și lecții teoretice și probleme. Totodată facem cursuri online, sâmbăta. Aceste cursuri sunt susținute și de colegele mele de CNFB, dar și de foștii olimpici, care le predau din când în când și ei copiilor câte o lecție.
R : Care este șansa unui copil de la țară să facă performanță în informatică ? Există această șansă ?
M.N : Teoretic, da, pentru că este internet și există suficientă informație. Cum v-am spus și despre platform noastră. Avem și exemple de copii din mediul rural care au participat la olimpiadă și au ajuns chiar și la faza națională. Acum informatica nu mai este un curs optional la învățământul gimnazial, cum era înainte. Dar până să avem o clasă de profesori pregătiți, care să predea și acolo, o să mai dureze. Acesta este un adevăr.
R : Este bine că tinerii stau astăzi pe internet, le este util acest spațiu virtual ? Este un lucru bun că dispunem de atâtea informații ?
M.N : Problema cu mediul virtual, cu internetul în special, este că avem foarte multe informații, dar nu sunt structurate. Eu, de exemplu, am postat acele lecții pe platformă, dar le-am pus într-o anumită ordine, nu le-am pus amestecate, tocmai pentru a fi utile. Noi suntem bombardați de un volumul mare de informații, dar asta nu înseamnă că ne și ajută. Internetul se dezvoltă în tot felul de direcții, poate cu timpul se vor face anumite studii și se vor selecta și dirija aceste informații, în sensul bun, adică, chiar să ne fie utile. Nu tot ce găsim acum pe internet ne ajută. Cele mai multe informații sunt distribuite haotic, sunt nestructurate. Firmele de soft vor avea de lucru în viitor.
