Ultima întâlnire dintre Emmanuel Macron şi cancelarul german Olaf Scholz, la Elysee, a generat nu puţine comentarii neliniştitoare în privinţa „turaţiei” celor două motoare principale ale UE. Soliditatea cuplului franco-german nu mai pare aceeaşi, ca în vremea Angelei Merkel, şi totul se datorează, în principal, invaziei ruse în Ucraina care a perturbat în bună măsură prosperitatea Germaniei. Dependentă în covârşitoare măsură de gazul rusesc. Ieftin. Între a pune capăt aprovizionării cu ieftinul gaz rusesc şi solidaritatea europeană, Berlinul a ales, după unele ezitări, ceea ce se cunoaşte. Susţine Kievul, nu doar la modul declarativ. Dar trebuie să inventeze un alt model economic, improvizând chiar un rol geo-politic la care renunţase după capitularea din 1945. În ultimele săptămâni, deloc întâmplător, s-au acumulat mai multe suspiciuni care n-au scăpat atenţiei media. Amânarea unui consiliu al miniştrilor franco-germani, prevăzut la 26 octombrie la Fontainebleau, precum şi al proiectului franco-german al construirii avionului viitorului (SCAF), dar şi cel al proiectului comun pentru viitoarea generaţie de tancuri au fost semnale clare că tratatul de la Aix-la Chapelle (Aachen în Germania) din 2019, după adoptarea pactului bilateral de prietenie semnat în 1963 la Elysee, devine caduc. Proiectul de scut antirachetă condus de Germania cu participarea a 14 ţări fără Franţa, a alertat Parisul. Pe plan economic Franţa n-a apreciat faptul că Berlinul pregăteşte fără să anunţe un plan de susţinere al economiei Germaniei în valoare de 200 miliarde dolari, interpretat ca o punere în discuţie a principiilor concurenţei în UE. În fine, dacă Berlinul apără lărgirea UE spre Est, Parisul pledează pentru o aprofundare a integrării fără a respecta o Europă cu mai multe viteze. Ţările baltice şi în principal Polonia reproşează acum celor două ţări lipsa de luciditate şi moderaţie privind ameninţarea rusă în pofida avertismentelor. Miercuri, 26 octombrie a.c., în cursul dejunului de la Elysee toate asimetriile, dintre cei doi lideri, au ieşit la suprafaţă. Berlinul blochează în principiu o plafonare a preţului la gaze propus de Franţa, în timp ce Parisul nu vrea să discute de un proiect gazier ce ar lega Spania de restul Europei pentru a aproviziona industria germană. Cancelarul Germaniei este criticat în Europa pentru că a luat decizii importante fără consultarea partenerilor. Simptomele unor divergenţe între Paris şi Berlin sunt de acum evidente şi semnalează o izolare a Germaniei. Conferinţa de presă anunţată de cancelar, încă de la sfârşitul săptămânii trecute, pentru ora 15.00, n-a mai fost considerată oportună de Paris. Un afront pentru Olaf Scholz, însoţit de nu puţini ziarişti. Relaţii multă vreme curtenitoare şi accesibile, între Paris şi Berlin, sunt de acum reci. Războiul din Ucraina se dovedeşte un revelator al discordiilor profunde. Atelajul heteroclitic (social-democraţi, verzi şi liberali) instalat la guvernare la Berlin nu poate fi comparat cu guvernul Angelei Merkel, care a contat doar pe creştin-democraţi (CDU-CSU) şi social-democraţi (SPD). Parisul întreţine de ani buni himera unei apărări europene independente de NATO. Asta până a survenit războiul din Ucraina. Olaf Scholz s-a văzut constrâns sub presiunea americană să rupă relaţiile cu Rusia, pentru a se integra mai mult în NATO, încât a şi alocat 100 de miliarde euro pentru procurarea de material militar american. Vremea când Francois Hollande era considerat „vicecancelarul” Angelei Merkel a trecut. Războiul din Ucraina a complicat discuţia despre suveranitatea europeană. Situaţia de ansamblu, din punct de vedere economic, a UE arată prost, din moment ce deficitul comercial a atins 64,7 miliarde euro. Un deficit în mare parte provocat de preţul ridicat al hidrocarburilor care s-a dus la 350 de euro pe MKh de la 150 euro. Şi încă n-a venit iarna.
