La 29 iunie ac, Wall Street Journal a publicat un sondaj, în rândul populaţiei ucrainene, asupra războiului care afectează ţara lor. Studiul a fost pus în operă de National Opinion Research Center, de la Universitatea din Chicago, pe un eşantion de 1.005 adulţi, selectaţi via numărul lor de telefon, excluşi fiind locuitorii Crimeii şi Donbasului, adică aproape 6 milioane de persoane. Prima concluzie: 89% dintre repondenţi s-au declarat contra cesionării de teritoriu în schimbul păcii. O altă concluzie: 78% dintre cei sondaţi aprobă gestionarea războiului de preşedintele lor, deşi 70% îl consideră coresponsabil de acest război. Un mister! Preşedintele Zelenski şi anturajul său reafirmă repetat că nicio negociere, cu partea rusă, nu va avea loc decât prin recunoaşterea în totalitate a teritoriului Ucrainei, Crimeea fiind inclusă, nu „eliberată”. Informaţia principală este că o majoritate dintre repondenţi nu blamează doar Rusia (85%), dar şi SUA (58%), NATO (55%). În fine, 35% dintre cei sondaţi consideră coresponsabili „naţionaliştii de extremă dreaptă” ucraineni. În aprilie 2019, aflat în campanie electorală, Volodimir Zelenski afirma că îl venerează pe Stepan Bandera, vinovat de masacrul a zeci de mii de civili polonezi şi evrei. Cu o cultură democratică relativ superficială, Ucraina îşi rescrie istoria, doar pentru a servi cauza apărării naţionale contra atacatorilor ruşi. Să ne înţelegem: vinovăţia lui Vladimir Putin rămâne de netăgăduit. Oricine declanşează un război nu poate fi cauţionat. O altă contradicţie a sondajului, publicat şi de către Le Soir este aceea că 58% dintre repondenţi estimează cu SUA au o responsabilitate în acest război, dar 73% sunt satisfăcuţi de ajutorul dat ţării, faţă de 27% pentru Franţa sau 22% pentru Germania. O serie de întrebări privind statutul limbii ruse în Ucraina atestă că 54-89% refuză orice concesie. În schimb, debarasarea de cărţile în limba rusă nu obţine majoritatea în sondaje (38% aprobă, 34% se opun). Un compromis ar fi posibil. În fine, 66% dintre cei intervievaţi opinează că ar putea fi recuperate teritoriile pierdute, iar 46% consideră asta o probabilitate. 53% consideră ca probabil (38% ca foarte probabil) recuperarea controlului asupra întregii Ucraine, inclusiv Crimeea. Opinia generală în prezent, în pofida pierderilor de teritoriu cunoscute, este galvanizată de primirea armelor occidentale şi rezultatele primelor bombardamente realizate cu aportul lansatoarelor HIMARS, atinse fiind mai multe depozite ruse de muniţie. Ele pot lovi Khersonul (un milion de locuitori înaintea războiului), teritoriu important pentru alimentarea cu apă a Crimeii. În Ucraina, media privată este suspendat sine die. La zi avem bombardamente, morţi, pierderi de bunuri. Un dezastru! Cu consecinţele economice cunoscute. Rusia va face totul pentru pregătirea anexării Donbasului, incluzând regiunea Kherson primordială pentru alimentarea cu apă a Crimeii, la care nu vor renunţa, considerând peninsula parte integrantă a teritoriului. Fostul preşedinte Dmitri Medvedev a reafirmat recent că „ziua judecăţii de apoi” va sosi în cazul unui atac asupra podului din Crimeea. ONG-ul Amnesy International, printr-un comunicat publicat ieri, în urma anchetei (aprilie-iulie) afirmă că există probe că forţe ucrainene pun în pericol civilii (şcoli şi spitale) prin lansarea de lovituri în zonele rezidenţiale populate. Deşi informat, ministerul ucrainian al apărării n-a oferit niciun răspuns. În actuala stare a lucrurilor, ne-am putea regăsi în situaţia peninsului Coreea, cum estima James Stavridis, fost comandant NATO, cu un statu quo, fără tratat de pace. Moscova pregăteşte autoreferendumul său de autodeterminare în teritoriile cucerite, pentru septembrie ac. Ruşii au tot interesul să ţină de mână Occidentul, ONU, la supervizarea acestor referendumuri. Evident că se fac tatonări pe canale nedivulgate. O reuniune „misterioasă” între Vladimir Putin şi Gerhard Schroeder, fost cancelar al Germaniei (1998-2005), la 26 iulie ac, la Moscova, a fost considerată de Volodimir Zelenski „dezgustătoare”, iar Mihailo Podoliak, consilier al preşedintelui ucrainian, l-a calificat pe fostul cancelar „o voce a curţii regale ruse”. E drept, şi Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, n-a stat mult pe gânduri: Kremlinul e pregătit să negocieze, dar în propriile condiţii. Paradoxal, Gerhard Schroeder, în interviul acordat revistei Stern, îşi exprima părerea, după discuţia cu Vladimir Putin, că sunt premise de dialog… cu Kievul, dar este nevoie de multă înţelepciune reciprocă.