Deunăzi, premierul Nicolae Ciucă a purtat la Palatul Victoria, discuţii despre situaţia din Ucraina, cu o delegaţie a Congresului SUA, condusă de Steven Lynch, preşedinte al subcomisiei parlamentare pentru securitate naţională din Camera Reprezentanţilor. Convingător, premierul român a făcut, fără bâlbe, ezitări, confuzii, o prezentare sobră a modului în care România percepe situaţia de securitate curentă, inclusiv acţiunile militare ruse şi scopurile sale. Concluzia: Steven Lynch a mulţumit mult pentru activităţile României şi pentru ceea ce intreprinde în sprijinul refugiaţilor. Anterior, agenda premierului mai cuprinsese o întâlnire cu prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen ş.a.m.d., pe aceeaşi temă: războiul din Ucraina. E un moment greu, fără precedent ca dificultate. Senatorul de Dolj, premierul Nicolae Ciucă, pare omul potrivit… la locul potrivit. Şi rar se întâmplă „potriveala”. Nu se dă în vânt după apariţii în spaţiul public, nu se avântă la „profunzime”, iar atunci când o face îşi calibrează coerent discursul, bazat pe logică, bună-credinţă şi limpezime. Talentul retoric constă mai ales într-o eficientă tehnică a tăcerii. Şi pe acest fond vorbele capătă ceva oracular. Oricum are o proastă „recoltă” de „lucruri trăsnite” faţă de predecesorii săi. Referindu-se la evaluarea miniştrilor din cabinetul său, fără nici un parti-pris, a spus că nu poate decât să le mulţumească pentru ceea ce fac şi evaluarea nu este pentru spaţiul public. Ca premier, din partea PNL, într-un guvern de coaliţie, Nicolae Ciucă putea trage, cum se spune, spuza pe turta liberală, ceea ce ar fi iritat partenerii de guvernare, într-o perioadă cu deficit de certitudini. Fireşte, nu avem un guvern „brici”, fără inadecvări, poate chiar unele sincope, dar avem în schimb „tratată” sămânţa de gâlceavă, semeţia ineficientă, care asta ne-ar mai lipsi, în astfel de vremuri tulburi. Tactul funciar al premierului, virtute bine-venită, cu efecte terapeutice, îl ajută să coopereze eficient atât cu miniştrii social-democraţi, cât şi cu cei liberali şi udemerişti, fără răbufniri în afară din palatul Victoria, unde dihotomiile isteţe sunt monedă curentă. Mai sunt şi alte motive pentru care premierul merită privit cu încredere. Nu suntem amnezici, ca să surmontăm ceea ce l-a tuşat sau s-a încercat, în plan etic, creându-i un deficit de imagine. Dar ca premier, pe un fond de evidentă tensiune economică, financiară, securitară, Nicolae Ciucă simte ce trebuie făcut cu o invulnerabilă exasperare. Oricum, şi aici are „nesincronizări” cu Florin Cîţu, liderul liberalilor, preşedintele Senatului, nu transferă în gesticulaţie utilă politic, în paradă electorală, orice măsură cu impact social, bine-venită. Orice gest înţelept de politică externă. Cum la noi adversităţile se exprimă fără multă ipocrizie, fără eufemisme, menajamente, premierul nu intră în astfel de jocuri. Nu ştim calificativele acordate, prin evaluare, miniştrilor din cabinetul său, dar Nicolae Ciucă are notă bună, nu numai pe plan intern, cât mai ales pe plan extern, fiindcă la imaginea bună a României, în faţa partenerilor europeni şi trans-atlantici, are merite personale, care trebuie recunoscute fără echivoc.