Cristian Marian Dumitrașcu, are 34 de ani și este voluntar și fondator al Asociației “ Povestea mea” din Filiași, județul Dolj. Cristian și echipa lui ajută oamenii începând din anul 2012. Atunci a luat naștere acest proiect. Tânărul fiind convins că fiecare dintre noi poate oferi ajutor celor din jur fără a primi ceva în schimb. Oferă timp din timpul său și astfel aduce bucurie și speranță celor din jur. Nu este ușor să găsească voluntari, dar cu sprijinul celor care au făcut-o au reușit să salveze vieți și să ofere condiții mai bune de trai acolo unde nu se întrevedea nicio speranță.
Asociaţia Povestea Mea are ca scop ajutorarea persoanelor cu probleme sociale cât şi a animalelor abandonate în societate! O organizaţie nonprofit, cu sediul principal în jud. Dolj, care activeazã în judeţele: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt – având ca planuri de viitor acoperirea întregii ţări. Are ca scop ajutorarea persoanelor din medii sociale defavorizate sau cu probleme medicale de orice natură.
Maria Magdalena Radu:Cum ați înființat această Asociație?
Cristian Marian Dumitrașcu:Totul a început în urmă cu mulți ani, după ce o idee de voluntariat, m-a adus în pragul în care să-mi doresc mai mult de atât! Un amic de-al meu, având ceva probleme cu unul dintre copii, m-a rugat să lansez o campanie pentru ei, respectând un temei legal. Atunci a apărut prima Asociație pe care o înființam, cu scopul de a avea la bază legea pentru acel ajutor. După înființare, amicul nu a mai dorit ajutorul, considerând că i-ar „strica imaginea” expunerea copilului într-un spațiu public. M-am ales cu o asociație. Nu aveam de gând să o închid și am considerat că poate a fost un „mesaj” pentru a continua voluntariatul început, înca din vremea când lucram de la mulți km de casă.
MMR.:Ce vă determină să ajutați oamenii aflați în suferință? Vă puneți în locul lor?
CMD.:Nu mă pun neapărat în locul lor.Reușesc să-i înțeleg. Un trecut, deloc la locul lui de stat și umblat prin spitale, m-a făcut să înțeleg că viața-i firavă. Înțelegându-l pe cel de lânga tine, prin propria experiență, vei avea forța necesară să continui.
MMR.: Aveți vreun caz care v-a marcat?Ne puteți povesti ?
CMD.: Caz marcant? Fiecare are „povestea lui”, rezumăndu-mă la numele asociației. Cazul Cosmin, mi-a deschis orizontul asupra cazurilor dramatice. Muncea de la 9 ani, pe câmp cu vitele sătenilor. Și-a întreținut familia, iar ulterior celor întâmplate, mama lui a trecut în neființă. A fost, a rămas și va deveni un luptător.
MMR.: Sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat până acum în această asociație ?
CMD.: Mulțumit? Am ridicat 12 case de la zero, 9 copii au fost operați cu sume consistente și zeci de proiecte finalizate cu succes! Se poate și mai bine. Sunt mulțumit pentru zâmbetul lor, nu pentru realizările mele.
MMR.:Ați întâmpinat vreodată probleme cu cineva dintr-un mediu defavorazat? V a respins cineva ajutorul ?
CMD.: Probleme apar de fiecare dată. Mediul social slab dezvoltat duce la o slabă înțelegere a informațiilor. De aici și reticența sau discrepanța între informațiile transmise – primite. Respingerea ajutorului a venit atunci când nu au înțeles în clar despre ce era vorba sau „vorba vecinilor” ori „ce va zice lumea”, a atârnat cumva mai greu decât schimbarea propriului destin.
Maria Magdalena Radu
studentă, Jurnalism, Universitatea din Craiova
