N-a folosit termenii preşedintelui francez Emmanuel Macron, în referirea sa la cei care refuză vaccinarea anti-Covid, utilizarea verbului „emmerder” atrăgându-i o ploaie de critici, dar a spus că „societatea germană nu se lasă intimidată de o infimă minoritate dezinhibată şi încărcată de ură”. De cancelarul Olaf Scholz este vorba. Confruntat cu o rată a vaccinării, considerată ca modestă, actualmente sub 72%, cancelarul Olaf Scholz a anunţat soluţia: obligaţia vaccinală pentru a pune capăt crizei sanitare. Şi a izbucnit scandalul. „Dezbaterea rămâne deschisă”, a estimat Franc Baasner, directorul Institutului franco-german din Ludwigsburg, care crede că această lege trebuie anulată. Prima dezbatere parlamentară a legii a avut loc în decembrie şi discuţia va fi reluată la sfârşitul lunii, pentru ca votul să aibă loc la finele lunii martie. Cu orice preţ, cancelarul Scholz vrea ca intrarea ei în vigoare să se producă până la sfârşitul primului trimestru al anului. Numai că dificultăţile din Austria, la implementarea vaccinării obligatorii îi potenţează şi pe germani care se întreabă dacă „vaccinarea pentru toţi” este o soluţie optimă. Şi eficientă. Experţii în drept estimează că judecătorii Tribunalului Constituţional de la Karlsruhe nu şi-au spus încă ultimul cuvânt. Care vor fi excepţiile? Care vor fi sancţiunile? La aceste întrebări Olaf Scholz n-a dat încă un răspuns. Fiindcă nu îl are. Pe această temă, inclusiv cele trei partide ale coaliţiei guvernamentale (social-democraţii, ecologiştii şi liberalii) sunt divizate şi nu au un consemn de vot: deputaţii vor vota cum vor găsi de cuvinţă. Marii opozanţi ai obligaţiei vaccinale sunt liberalii şi deja 40 din cei 92, prezenţi în Bundestag, au anunţat că vor vota contra. În această mocnită polemică a intervenit, se poate spune cu înţelepciune, preşedintele Bundestag, Barbel Bas, care a spus că dacă rata vaccinării atinge 80-90% n-ar mai fi nevoie… de obligaţia vaccinării. Pentru el, mai oportună ar fi introducerea unui registru naţional al vaccinaţilor, care să permită o luptă eficientă împotriva celor care şi-au falsificat documentele de vaccinare. Decizia lui Scholz a radicalizat protestatarii care se opun măsurii, încât s-au divizat familii, grupuri de prieteni, salariaţi din anteprize. Am extins comentariul de faţă, încercând să demonstrăm că polemici aprinse, crispări, pe marginea vaccinării sau nonvaccinării sunt şi la alţii. Fiecare ţară, fie că e vorba de Suedia, Israel, Italia, Japonia, Franţa, Marea Britanie, are strategia ei la varianta Omicron, începând cu restricţiile de frontieră şi continuând cu protocoalele sanitare, mereu reactualizate. Avem deja cunoştinţă de mitingurile de protest din întreaga Europă. Pe acest fond neliniştitor –prelungit- ministrul român al Sănătăţii, Alexandru Rafila, ne atenţionează că suntem în pragul scenariului roşu. Şi asta după ce în cursul unei conferinţe de presă online Hans Kluge, directorul OMS pentru Europa a spus că varianta Omicron a Covid-19, pentru care vaccinul gigantului farmaceutic Pfizer va fi gata în luna martie, este extrem de contagioasă, prezintă mutaţii şi ar putea atinge rapid jumătate din populaţia Europei. Peste tot, aşadar, se încearcă îndiguirea propagării epidemiei, prin măsuri drastice, restricţii de tot felul, lockdown-uri, fără rezultatele scontate.
