Liberalii s-au „luminat”, în prelungita criză politică în care ne aflăm. Nu mai fac aceleaşi mofturi estetizante la ţâfna liderilor USR, care nu-l mai acceptă în ruptul capului pe Florin Cîţu premier, în vederea unei eventuale recompuneri a alianţei de dreapta, altminteri contraperformantă, şi nu exclud deloc negocierile cu PSD. Anunţul a fost făcut de Daniel Fenechiu, liderul senatorilor PNL, înaintea discuţiilor pe care partidele le vor avea astăzi 11 octombrie a.c. cu preşedintele Klaus Iohannis. „Eu vă spun că PNL-ul va avea viitorul prim-ministru, indiferent dacă USR va susţine sau nu guvernul. Reţineţi ce v-am spus!”. Pe cale de consecinţă, la avertismentul senatorului liberal, trimis useriştilor, s-ar dori in-extremis şi o coabitare cu social-democraţii, „ciuma roşie”, dacă aceştia din urmă ar accepta invitaţia la bal. La rândul lor social-democraţii, prin Vasile Dîncu, la Digi 24, afirmă că „preşedintele Iohannis este cel care s-a aflat în spatele, cel puţin, a unei părţi din această criză, cea politică, a girat-o până la urmă, susţinându-l pe Florin Cîţu”. Ceea ce se poate înţelege din intervenţia senatorului Daniel Fenechiu, cu un discurs mai nuanţat, dacă nu chiar mai viclean, este că liberalii doresc să rămână la guvernare cu orice preţ. Şi asta nu prevesteşte nimic bun. Nu ni se mai recomandă să băgăm nişte golf că „e un sport accesibil”, în timp ce Covid-ul a reapărut în cele mai îngijorătoare şi neliniştitoare ştiri, preţurile la energie sunt indecente şi lipseşte fulgurantul episod de luciditate. Se recomandă actualelor politici… responsabilitate. Dacă guvernarea liberalo-useristo-udemeristă plină de zevzeci semidocţi şi infatuaţi a adus ceva nou, noutatea e de ordinul unui supliment de mediocritate şi perptetuă surescitare. Ce se prefac liberalii a nu înţelege? Ei nu înţeleg că guvernul din care au făcut parte a căzut prin moţiune de cenzură, la un scor istoric, nu dintr-un moft, nu prin arvunirea unuia sau altuia din tabăra lor, ci pentru prestaţia precară administrativă, lipsită de ritm, răspundere precisă, verificabilă printr-un bilanţ cu dată fixă şi limită de timp atinsă. Nu s-au considerat nişte delegaţi trecători ai puterii, incapabili să-şi asume eşecurile guvernării lor, preferând să culpabilizeze… circumstanţele. Că nu s-au înţeles unii cu alţii, deşi asta se presupunea apriori, nici nu mai are importanţă. Cu alte cuvinte partidul de guvernământ, numit PNL, care n-a ieşit pe primul loc la alegerile de acum un an, nu are aerul că îşi poate imagina o situaţie în care să nu mai fie „de guvernământ”. De la putere nu se pleacă. Puterea se păstrează cu orice preţ. Sondajele, cu aproximaţia lor, cu care ne-am obişnuit, indiferent de comanditar, arată prost. Lucrurile merg îngrijorător, dar la noi nimic nu e prea tare ca să provoace retragerea. Şi dorinţa acerbă de a rămâne la împărţirea caşcavalului se travesteşte abil în grija pentru stabilitatea ţării, acum în buza iernii. E o situaţie de harababură generală. Pe de altă parte, Klaus Iohannis nu vrea să renunţe la Florin Cîţu, pentru care a atacat USR-ul, nu PSD-ul nelipsit în repertoriu, şi soluţia extremă pare a fi cea propusă de PSD, „amendată” de Iohannis cu un guvern minoritar, până în martie, cu susţinerea social-democraţilor şi apoi declanşarea alegerilor anticipate. Să nu ne hazardăm. Dacă negocierile dintre PNL şi USR-Plus eşuează şi cârpeala politică nu mai este posibilă, cu expertul în spirale zis Dacia Cioloş, „guvernul meu” a dat chix. Poate mai repede decât era de aşteptat, şi vorba poetului „a murit în cursul vieţii”. Astăzi după prima rundă a discuţiilor de la Palatul Cotroceni vom vedea ce soluţie se degajă, deşi optimismul e la cele mai reduse cote.
