Caniculă, greu suportabilă în anumite zile, nori de pretutindeni, ploi de vară în rafale, însoţite de căderi de grindină, cu pagubele aferente şi prin părţile locului, unde circa 2.500 de hectare ocupate de culturi agricole în plină vegetaţie sau la ceasul rodului au fost afectate sau compromise în procente covârşitoare, în debutul lunii lui „Cuptor”. Urmărim zi de zi harta meteorologică a ţării şi codurile galben şi portocaliu, dar şi roşu, au devenit o obsesie. O zi însorită, cu soare clasic şi lumină specifică miezului verii, înseamnă o zi de pace cu natura belalie, o zi de muncă, fără răgaz, la strânsul grâului –lucrare cardinală aflată la debutul ei-, o zi de reparaţii grabnice acolo unde nenorocirea s-a produs. În circa 20 de localităţi ale Doljului, potrivit raportării ISU (Băileşti, Filiaşi, Afumaţi, Bârca, Braloştiţa, Calopăr, Caraula, Cioroiaşi, Gângiova, Giubega, Izvoare, Orodel, Perişor, Pleniţa, Poiana Mare, Radovan, Sălcuţa, Siliştea Crucii, Ţuglui, Verbiţa) au fost semnalate căderi de grindină cu intensitate şi durată diferită. Soarele când străluceşte a devenit nemaipomenit de dorit. Un soare dorit numai pentru Dolj nu e destul, lumina lui se cuvine să fie exemplară pe deasupra noastră a tuturor. Bucuria nu e bucurie decât atunci când e întreagă. Iar soarele e ca şi dreptatea, nu poate fi acceptat parţial. Încercarea prin care trec producătorii agricoli –fermierii mari şi cei mici- nu e una fizică şi circumstanţială, ci una dificilă şi profundă, fiindcă sunt în joc toate investiţiile făcute pentru înfiinţarea culturilor respective. Starea vremii ne pune în situaţia de a ne gândi la ei, dacă avem suflet, deşi indiferenţa noastră, ca de altfel şi a guvernului, se conjugă fericit. Am văzut tot felul de mesaje deslânate ale unor politicieni din arcul puterii, aflaţi pe la tot felul de sindrofii, într-o contradicţie frapantă cu neliniştea oamenilor. Sigur că „le pasă” de problemele oamenilor încercaţi, numai că le surmontează cu abilităţi îndelung exersate. Unul se compara, cu o suficienţă tălâmbă, pe la Piatra Neamţ, deunăzi, judeţ în care zeci de case au fost inundate, gospodăriile distruse, oameni evacuaţi, cu fotbalistul portughez Ronaldo, altul se arăta sedus de numărul mare de delegaţi pe care contează la un apropiat congres al partidului în septembrie, convins aidoma unui dascăl al naţiunii, că ştie încotro se îndreaptă, fără a mai ştii de unde a plecat. Şi aşa cum drumul este un pseudonim al gândului, cum spunea Octavian Paler, cu neobişnuita lui înzestrare, tot astfel şi conştiinţa ar trebui să fie o formă de solidaritate cu cei încercaţi de necazuri. Când membrii de la vârf ai aceleiaşi formaţiuni politice se excomunică reciproc, nu mai pricepi ce i-a legat până acum şi mai ales de ce nu îşi rezolvă tensiunile cu tact şi discreţie. Dar, o lume care degustă astfel de gratuităţi, în mijlocul unor zâzanii interne greu de digerat, e o lume mai fericită decât ne închipuim. O certitudine: nu e totul în ordinea firii şi noi înşine trăim o viaţă lăuntrică neobişnuită. O vară, cum spuneam belalie, care prin părţile locului se anunţa generoasă nu îşi mai ţine făgăduinţele. Şi adevătata problemă a devenit alta: cei care administrează vremurile pendulează impenitenţi între inepţie şi carnavelesc, între scandalos şi ridicol, etalând deopotrivă o insomnie a conştiinţei de sine.
