În memoria lui Macedonski: Conacul de la Popeasa, o ruină stânjenitoare!

Aflată pe lista monumentelor istorice ale Doljului, Casa Memorială „Alexandru Macedonski” din satul Pometeşti (în prezent ţine de satul Popeasa), comuna Goieşti, este momentan, ne încredinţează primarul Gheorghe Corbeanu, aflat la primul mandat, doar… înconjurată de un gard de sârmă. Predecesorul său, timp de câteva mandate, a fost Adam „Sică” Atanasie, care făgăduia cu ani în urmă că se simte capabil să scoată conacul, devenit loc de pripas pentru câţiva câini fără stăpân, din ruine. N-a întreprins mai nimic, în afara unui studiu de expertiză tehnică elaborat de SC Prospect SRL Craiova. Care menţiona starea de degradare avansată, -vechimea clădirii datând de circa 170 de ani dacă nu mai mult-, accentuată de cutremurele din 1977 şi 1985, în absenţa fundaţiei şi a oricăror lucrări de consolidare. Totul e o poveste veche, uitată sub apăsarea timpului. De neînţeles este însă altceva. Conacul de la Popeasa aparţine din 2006 de Consiliul Local Goieşti, după ce a fost donat de fostul proprietar, Vlad Berlescu, prin act autentificat în decembrie 2002, Consiliul Judeţean Dolj. Ca să se spele pe mâini, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, Ion Voiculescu, care n-avea ce căuta în funcţia de preşedinte, l-a dăruit cum spuneam Consiliului Local Goieşti, prin hotărâre de consiliu judeţean, împreună cu 10 hectare de pădure şi 39 hectare de teren agricol, cu condiţia –potrivit clauzelor din donaţie- găzduirii unui colţ memorial Alexandru Macedonski şi a unei unităţi de învăţămând cu profil agro-silvic (cu 10-12 cursanţi) pentru pregătirea specialiştilor în domeniu, necesar menţinerii fondului de pădure din zonă. Aşadar, donaţia avea o condiţionalitate. Din păcate nerespectată. Cine lucrează terenul agricol şi în ce condiţii n-avem idee, dar impardonabilă rămâne lipsa de respect, ca să nu îi spunem şarlatanie, faţă de memoria unui scriitor emblematic al zonei. Conacul privit de la distanţă, de cum se trece Amaradia, pare un fel de culă oltenească, aşezată pe o muchie de deal, la poalele căruia Amaradia îşi vede de cursul său molcom. De altfel valea Amaradiei, loc predilect de zburdălnicie euforică pentru viitorul mare poet, moara veche, amintită în atâtea rânduri, pâlcurile de zăvoi, întreaga privelişte de moşie oltenească, mediul cosmic închis prielnic reflectării, viaţa patriarhală de la Adâncata, toate acestea lămuresc o trăsătură temeperamentală a poetului, ţinând de o construcţie sufletească regresivă. Şi nu mai trebuie demonstrat faptul că Macedonski n-a fost niciodată un dezrădăcinat. Actuala stare jalnică a conacului de la Popeasa, rămâne, cum am mai scris şi în alte rânduri, o rană deschisă printre altele, consternantă fiind indiferenţa pe care Primăria Goieşti a avut-o, în timp, faţă de un reper cultural al zonei. Fiindcă într-o istorie culturală a Doljului conacul de la Popeasa, prin simbolistica sa, rămâne un loc pe care nu-l receptăm încă în termenii lui reali. Din păcate.