Ştiinţa a fost pragmatică prin ceaţa de la Mediaş şi a luat toate punctele cu Hermannstadt. Nu era un meci în care trabuia neapărat să demonstreze multe, nici măcar că e favorită la titlu. N-a făcut-o nici când era cazul, acum 3 luni, cu CFR. A întâlnit în schimb o echipă care nu s-a mai descoperit şi nu a mai făcut cadouri, precum cu FCSB, cu câteva zile mai devreme. A vrut numai să speculeze, s-ar fi mulţumit doar să încurce rivala echipei lui Becali. Oltenii s-au jucat cu inimile suporterilor, aşa cum au făcut-o de fiecare dată în acest campionat, pentru olteni fiind Haloween în fiecare rundă. Bancu s-a travestit din nou în eroul meciului, dar pe el ar trebui să-l recunoască oricine drept cel mai bun jucător din campionat, deşi “experții din platou” nu-l văd nici măcar titular de drept la naţională. Căpitanul, a cărui absenţă, nejustificată, în meciul de titlu cu CFR, devine treptat şi mai frustrantă, a fost din nou MVP. Chiar şi pentru tot chiorul sau naumul. “Bancone” a fost vizibil şi prin ceaţă, dintr-un careu în altul, şi a tranşat meciul cu o execuţie fină, cu exteriorul, la mingea strecurată de Nistor. Sibiul, care n-a mai fost crăcănată, cu fundaşii la centru, ca în meciul cu FCSB, a fost nevoită să răspundă şi a fost şi ajutată în acest sens. N-a reuşit, cu toată bunăvoinţa arbitrului. Bârsan a dictat penalty la presiunea sibienilor şi având în gând ironiile ieftine ale lui mimi stoica. Şi-a dat seama că a luat decizia aiurea şi nu a mai reacţionat când Nistor a degajat, deşi era intrat consistent în careu sau când Papp a făcut henţ, acela fiind un moment mult mai potrivit pentru a arăta cercul cu var.
În continuare, Ştiinţa s-a chinuit să închidă meciul, dar Koljic nu mai e pe teren, aşa că “bomboanele” nu mai vin nici muncite, cu atât mai puţin gratis. Ofosu e activ, dar nu vede poarta nici când nu e ceaţă, Mamut ştie jocul de vârf, cu excepţia elementului esenţial, finalizarea, iar Baiaram e prea crud, deşi ne amintim că nici Mihăilă nu era prolific la club precum la naţionala de tineret. În condiţiile în care Cicâldău pare melancolic, după ce transferurile trec pe lângă el, sezon după sezon, Nistor îmbătrâneşte, dar nu precum vinul, în timp ce Bic e mai bun ca Mateiu, dar nu e chiar ce trebuie. Iar șuturile de la distanță cu care ne “amenința” Căpățână sunt legendă, el etalând finalizări de slabă calitate.
Pe final, sibienii puteau să ia punctul nemeritat, dar eroii meciului, Pigliacelli şi Bancu, şi-au încununat prestaţia, cu intervenţii providenţiale. Pe lângă succes, unul de evidenţiat, fiind al optulea în nouă meciuri, este îmbucurătoare prestaţia lui Mitran, cu mai mult de o oră pe teren, fără ezitări. Ştiinţa revine pe parcursul de succes, dar şi la stilul care o apropie de CFR, nu de filosofia proprie. În absenţa fanilor de pe stadioane, statistica e mult mai vocală decât estetica.
Hermannstadt: Cristiano – Vodă (Mustivar ’46), Viera, I. Stoica, Opruţ – Dâlbea (Alhassan ’63), Addae – Caiado (Bastos ’11), Mayoral, Jo Santos – Fabio Fortes (Karanovic ’63, Sintean ’86)). Antrenor: Ruben Albes
Universitatea Craiova: Pigliacelli 8 – Mitran 7 (Bălaşa ’65) 7, Papp 6, Acka 7, Bancu 9 – Nistor 7, Bic 6, Cicâldău 6 (Căpăţână ’47) 5 – Baiaram 6, Mamut 6 (Tudorie ’66) 6, Ofosu 6 (Bărbuţ ‘90+2). Antrenor: Cristiano Bergodi.
Arbitru: Marcel Bârsan 5.
