Mesaje periculoase

Nu puţine mesaje, interesant confecţionate, din rândul manifestanţilor în Piaţa Universităţii din Capitală, dar şi livrate de lideri ai principalului partid de guvernământ, induc discret ideea că alternanţa democratică nu mai poate rezolva nimic într-o ţară aflată „în fierbere”. Cu alte cuvinte, exerciţiul democratic nu i-a adus pe români spre economia de piaţă, ordine şi prosperitate, ci într-o mocirlă a sărăciei, spaimei şi a celor mai negre presimţiri. Aflată vineri la Iaşi, vicepreşedinta PDL, Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale, a făcut o declaraţie deloc plină de enfază, din care răzbătea exact ideea nefastă că, în acest moment, nu există o credibilă alternativă politică, subliniind că protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice şi a tuturor politicienilor din ultimii 20 de ani. Într-o astfel de logică, evident discutabilă, soluţia pentru România n-ar fi decât în afara României, fără a mai avea mare tangenţă cu democraţia. Evident, acest raţionament ne aparţine, să nu se creadă cumva că i-l atribuim doamnei Elena Udrea. Şi continuăm. Locul cel mai potrivit pentru şedinţele Parlamentului ar deveni, cum spunea într-o împrejurare CTP, cimitirul de la Săpânţa. Nu este prea clar ce a vrut să spună doamna Elena Udrea, dacă s-a gândit sau nu la un „domn străin” pentru păstorirea politico-economică, cum am mai avut, a unei ţări din spaţiul UE. Toţi putem călca în străchini. Sinceritatea n-a fost socotită niciodată drept o virtute politică. Dar ceea ce a insinuat doamna Elena Udrea, să admitem într-un moment de neinspiraţie, încercând să lovească, cum era firesc, în Opoziţie, este de-a dreptul riscant: suntem cu toţii cetăţenii României, animaţi de mândrie naţională, poate în doze diferite, stăpâni pe destinul nostru, şi nu nişte triburi rătăcitoare între Carpaţi şi Dunăre. Invocând „calea dialogului” pentru identificarea oricărei soluţii fertile, doamna Elena Udrea omite că, de fapt, şi scrutinul anticipat, mai exact devansat cu câteva luni, nu reprezintă altceva decât consultarea poporului. Într-un moment de oboseală, de pierdere a încrederii poporului, şi destule alte semne. Oricum am întoarce lucrurile, soluţia, în mod inevitabil, că ne place ori ba, este doar politică. Toţi cetăţenii care au dreptul la vot pot să-şi exprime astfel punctul de vedere, în căutarea unui climat psihologic mai confortabil. Şi dacă, prin scrutin naţional, poporul va dori ca Victor Ponta să-l schimbe pe Emil Boc, atunci acest lucru se va întâmpla. Tergiversarea, prin platitudini de acum cunoscute, nu înseamnă altceva decât pregătirea rolului de membru bolnav al UE. Dar membru. Ori dacă gândirea unora e bântuită de asemenea ceţuri zglobii, ce să mai pretindem? Să admitem ceea ce liderul grupului PDL în Parlamentul European, Theodor Stolojan, a spus ieri, în cadrul unei conferinţe de presă: „Guvernul ar trebui să-şi ducă mandatul la capăt (…)România nu îşi permite alegeri anticipate”. Recidiva e mama onorabilităţii. Mai rămân protestatarii de convins. Şi uşor, după cum se vede, nu este. „România trebuie să se împrumute în continuare. Liderii politici uită că România are 97 miliarde de euro datorie externă, din care 77 miliarde euro sunt împrumutate de populaţie şi de mediul privat (…) iar la ora actuală piaţa financiară europeană este blocată din punctul de vedere al pieţei interbancare”, mai adăuga acelaşi politician. Orice minte normală discerne că soluţia politică nu se află în Piaţa Universităţii. Ci în Parlament, unde, pentru astăzi, este prevăzută o sesiune extraordinară. Cu ce rezultate vom trăi şi vom vedea, fiindcă deja protestele de la Bucureşti au ajuns un măr al discordiei în Parlamentul European, între socialişti/liberali/ecologişti şi populari.