Viorica Dăncilă a răzbit să acceadă în turul doi al alegerilor prezidenţiale, luându-i consistent „faţa” principalului său contra-candidat la locul secund, Dan Barna, oferta USR-Plus. A intrat în competiţiei cu un handicap enorm, într-un context nefast, cu un guvern blocat realmente de Klaus Iohannis şi mulţi, inclusiv din tabăra social-democrată s-au îndoit de o asemenea ispravă. De altfel, s-a turat cu motoarele deloc ambalate, fiindcă altfel nu era posibil ca în judeţe consacrate ca fiefuri social-democrate, Vâlcea, Dâmboviţa, Brăila şi toată Moldova, exceptând Botoşaniul, să se obţină rezultatele realmente nefaste. Consecventă a rămas Oltenia, mai puþin judeţul Vâlcea. Fostă prim-ministru al ţării, prima femeie în această demnitate, a făcut un rezultat (24%) care îi dă speranţe îndreptăţite, în circumstanţele în care mulţi „de-ai ei”, aşa zişi social-democraţi, erau pregătiţi pentru noaptea cuţitelor lungi, în partid. Nu le-a dat această satisfacţie. Deocamdată. A bătut ţara în lung şi în lat, a discutat cu oamenii, a luat pulsul lucrurilor, cum se spune, nu a refuzat nici o invitaţie la posturile de radio şi televiziune, a răspuns, afabilă, la toate întrebările, fie ele indiscrete, fie ele răutăcioase, ale ziariştilor. Viorica Dăncilă este premierul curajos, cu demnitate, care s-a dus la Bruxelles, pentru cei care au uitat, şi le-a spus eurodeputaţilor belicoşi, dar şi lui Jean Claude Junker şi Frans Timmermans, că nu a venit să dea raportul, ci să explice o stare de lucruri, la valul de acuze regizat cu sprijinul unor cozi de topor, bine văzute în ţară. Viorica Dăncilă este premierul care a primit „la scenă deschisă” mulţumiri pentru excelentul mandat al ţării noastre la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Şi are o listă lungă de împliniri, în mandatul de premier, care pare totuşi insuficientă pentru şanse concrete în confruntarea cu Klaus Iohannis. Fiindcă aşa e lumea. Aşa vede lucrurile. Când Kelemen Hunor, oferta UDMR, primeşte 741 de voturi în Dolj, iar Ramona Ioana Bruynseels 6205 voturi, mare lucru nu mai e de spus. Turul doi, fără PSD, nu s-a împlinit. Şi nici nu se putea, fiindcă electoratul său real se situază constant între 30-40%, ceea ce nici un alt partid de pe scena politică nu are, deoarece procentul menţionat corespunde structurii sociale a României. N-a reuşit, este adevărat, două mandate consecutive, să-şi ducă la îndeplinire programul coerent, cu ideologie oficială, şi voturi primite îndestulător, din motive ştiute. Şi unul dintre ele este cel al traseiştilor –patinatorii politici- niciodată de capul lor. „Barbutul politic” jucat de Victor Ponta este descumpănitor. Şi rămâne temă de meditaţie. Guvernul Viorica Dăncilă a căzut în plină campanie electorală, special pentru a fi scoasă din joc. Nicidecum dintr-un „blat” cu Cotroceniul. Detaliile sunt pentru mai târziu. Deocamdată play-off-ul se joacă. Şi-a invitat pentru a nu mai ştim câta oară, rivalul de la Cotroceni, pentru o confruntare directă. Deloc decisivă, dar moralmente obligatorie. Dacă votul este baza democraţiei şi oamenii prebuie să participe în număr cât mai mare la alegerea conducătorului lor, dreptul sacru al alegătorilor este să-şi cunoască aleşii, să ştie pentru ce-i votează. Când Klaus Iohannis afirmă cu emfază „Dragi români, victorie! Am reuşit să învingem PSD-ul mai mult ca oricând în ultimii 30 de ani. Niciodată românii nu au votat atât de mult şi de clar împotriva PSD-ului, şi acest lucru, înseamnă un pas enorm înainte”, omite că de fapt peste două milioane de români i-au dat votul Vioricăi Dăncilă, candidatul PSD. Cum poţi să învrăjbeşti populaţia ţării, împărţind-o iraţional în anti PSD-işti şi PSD-işti? Acesta este modelul de preşedinte european? Acesta este promotorul „României normale”? Chiar ne-am pierdut cu toţii minţile? Nu merită comentate astfel de aserţiuni cu izul lor radical. Klaus Iohannis a avut un mandat de cinci ani la Cotroceni. A fost privit cu simpatie, la început, şi de cei care nu l-au votat, în speranţa de a fi altceva decât predecesorul său. Ajunge însă. Nu este, ca atitudine civică, nici măcar umbra profesorului universitar Emil Constantinescu, care împlineşte zilele acestea 80 de ani, cel pe care nu l-am regretat niciodată destul. Deşi, graţie unor decizii de sacrificiu, îi datorăm multe. Să revenim: turul doi al alegerilor prezidenţiale se joacă. Viorica Dăncilă, candidatul PSD, a rămas în viaţă şi de acum pregătaşte asaltul final. Ajutată de propriul partid, cum n-a fost în primul tur, poate oferi marea surpriză. Să nu omitem participarea redusă, sub 50%, fără precedent la anterioarele scrutinuri prezidenţiale. Cu un plus de speranţă şi de culoare românească în imaginea acestei ţări, aşa cum o vede ea, cu un plus de încredere şi o schimbare de ritm în discursuri, poate deveni viitorul preşedinte al ţării.
