Summitul de la Sibiu: De ce europenii nu-şi iubesc liderii lor!

Summitul european de la Sibiu, de ieri, cu prezenţa celor 27 de şefi de stat şi de guvern, aidoma unui cântec de lebădă pentru principalii lideri ai UE – Jean Claude Juncker, Donald Tusk, Antonio Tajani – înaintea alegerilor europarlamentare de la 26 mai a.c. a avut pe lângă simbolistica de rigoare şi nu puţine conotaţii eminamente politice: mobilizarea deplină a popularilor europeni, care potrivit proiecţiilor „Politico” vor pierde cel puţin 46 de mandate în viitoarea legislatură. Oricum, nici unul din cei enumeraţi nu se va mai regăsi în viitoarea arhitectură a Comisiei Europene, Consiliului European, Parlamentului European, în funcţiile deţinute, fără a fi regretat. Jean Claude Juncker ne-a transmis şi o altă informaţie insolită: nu Klaus Iohannis şi nici altcineva, ci el şi Donald Tusk au luat decizia ca ultimul summit european înaintea alegerilor europarlamentare să se ţină la Sibiu (Hermannstadt „din raţiuni luxemburgheze”). Costul summitului s-a ridicat, după anumite surse, demne de încredere, la circa 27 milioane euro, sumă aprobată de Guvernul României, condus de Viorica Dăncilă. Rezultatul? În cadrul unui summit PPE, găzduit de Complexul muzeal Astra din Sibiu, preşedintele Klaus Iohannis nu a ratat ocazia de a lansa o serie de noi atacuri la adresa PSD şi ALDE, adversarii săi politici. Ceea ce a surprins într-un fel a fost însă „conformarea” lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, de a nu o invita personal pe Viorica Dăncilă, premierul României, care coordonează preşedinţia Consiliului UE, şi care a aprobat, repetăm, fondurile pentru acest summit. Nu a fost vorba de bâjbăială politică, ci mai degrabă de flexibilitate, creativitate politică, adaptate… noilor cerinţe electorale. Premierul Viorica Dăncilă urma să întâlnească omologi din diferite state membre ale UE, cu care convenise anterior. Nu mai surprind aşadar motivele pentru care în ţara sa Donald Tusk, fost premier şi lider al Platformei Civice (formaţiune liberală), este atât de… popular. Febrilitatea campaniei electorale premergătoare alegerilor europarlamentare s-a făcut din plin resimţită. Contextul este cel deja cunoscut: nici germanul Manfred Weber, creştin-democrat, nici olandezul Frans Timmermans, social-democrat, candidaţi la preşedinţia Comisiei Europene, nu sunt pe cai mari în sondaje şi nici unul, nici celălalt nu vor fi capabili să construiască o majoritate, de data aceasta fiind nevoie de o înţelegere mai largă, extrem de hibridă, între creştin-democraţi, socialişti, liberali, ecologişti ş.a.m.d., fiecare familie politică având la rândul său propriile pretenţii. Summitul de la Sibiu poate fi considerat doar parţial benefic, dar nu atât pentru ţară, cât pentru Klaus Iohannis şi… PNL. Interesele României în acest context politic favorabil nu au fost atinse, chiar dacă s-a vorbit despre unitate, solidaritate, libertate, democraţie, stat de drept, siguranţa şi prosperitatea cetăţenilor. Rămânem în afara spaţiului Schengen, şi premierul olandez Mark Rutte ne-a reiterat că „nu mergem în direcţia corectă în acest moment”, şi alte platitudini despre democraţie. Summitul de la Sibiu, aşteptat a fi o dimineaţă cu ferestrele deschise pentru România a trecut. Liderilor europeni, invitaţilor, observatorilor, li s-a făcut o primire caldă, deplin ospitalieră. A fost aprobată Declaraţia de la Sibiu, un document în zece puncte, care include sintagma „spiritul de la Sibiu”, asociat cu spiritul unei noi Uniuni în 27, pregătită să-şi îmbrăţişeze viitorul ca un corp unitar. „Vom rămâne uniţi la bine şi la greu. Vom da dovadă de solidaritate în vremuri dificile şi vom sta întotdeauna alături unii de ceilalţi. Putem să ne exprimăm şi ne vom exprima la unison. Vom căuta întotdeauna soluţii comune, ascultându-ne unii pe alţii, într-un spirit de înţelegere” ş.a.m.d. Textul sună bine, materializarea lui rămâne însă utopică.