Judecătorul Cristi Vasilică Danileţ, de la Tribunalul Cluj, are probabil multe calităţi şi de dată recentă şi-a mai descoperit sau pus în valoare încă una insuficient exersată: cea de protestatar vehement. Cât este ea de legitimă, prin raportare la prevederile legii, poate fi o discuţie, dezavantajoasă în ceea ce îl priveşte. Ce comunică domnul Cristi Danileţ? Nimic altceva decât că o delegaţie de 30 judecători şi procurori, de la toate instanţele, de toate nivelurile, din întreaga ţară, va merge pe 4 aprilie a.c. la Bruxelles pentru a discuta cu prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, căruia îi va expune motivele protestului magistraţilor români. „Cred că este cazul să vorbim noi înşine cu Bruxelles-ul, după ce am văzut că ministrul Justiţiei vorbeşte prin scrisori. Noi ne vom duce personal acolo!”. Aceasta este doar o parte din mesajul său, împărtăşit, în principal, de judecătorii clujeni care au protestat în săptămâna precedentă prin purtarea unei banderole albe pe braţ şi prin suspendarea activităţii timp de o oră. Numai că Frans Timmermans a fost prezent, ieri, la Bucureşti, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea SNSPA, aseară având un dialog inclusiv cu premierul Viorica Dăncilă. În legătură cu încălcarea prevederilor în vigoare, privind interzicerea grevei judecătorilor şi procurorilor, domnul Cristi Danileţ opinează că „libertatea de exprimare a magistraţilor este sfântă, este un drept al oricărui alt cetăţean, singura obligaţie de rezervă pe care o au magistraţii, fiind aceea de a nu face comentarii cu tentă politică, respectiv de a nu comenta dosare sau de a nu face afirmaţii nepotrivite la adresa altor colegi”. Punctele de vedere ale judecătorului clujean Cristi Danileţ par inflexibile, de mai multă vreme, ca şi principiile sale, în desconsiderarea respectului pentru dialog, reflexiei limpezi, etichetei fără ştaif. Sigur că se ia în serios peste măsură, mişcându-se printre realităţi bizare şi trecătoare. Cultivă tirada stridentă, ieremiada sumbră, convins că doar el este partea bună a Justiţiei, în care ceilalţi nu vor să se recunoască, de teamă de a nu-şi pierde farmecul picant, oarecum arhaic, devenit sau rămas un erzaţ de identitate. Perplexitatea noastră rămâne întreagă: cum poate un insuficient veleitar să cultive vodevilul de succes, musculatura de paradă, cu o pohtă de luptă şi spirit de sacrificiu nemărginit. Numai că „pledoaria” domnului Cristi Danileţ nu face unanimitate, nici pe departe şi judecătoarea Andreea Ciucă, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, printr-o scrisoare deschisă, s-a adresat Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care <<se dezaprobă în mod justificat, transformarea nemulţumirii în forme radicale de protest, respingerea vehementă a oricărui dialog cu celelalte puteri, prezentarea trunchiată, nereală, a faptelor în spaţiul public, de către un judecător, în scopul obţinerii unor efecte „de stradă” pentru că din perspectiva constituţională şi legală acestea nu pot avea de a face cu statutul de judecător, cu echilibrul care trebuie să caracterizeze demnitatea acestei profesii (…) În acest context este de neconceput ca un judecător (Cristi Vasilică Danileţ) să se erijeze în persoana reprezentativă pentru Justiţia Română şi să vorbească în numele judecătorilor, respectiv să decidă că un grup de 30 de judecători trebuie să meargă la Bruxelles pentru a prezenta prim-vicepreşedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, situaţia sistemului de Justiţie, în sens catastrofal>>. Comunicatul este lung, dens în idei, articulat, şi bine motivat. Delimitarea a zeci şi zeci de preşedinţi şi vicepreşedinţi de Curţi de Apel, 30 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de tribunale din ţară, de domnul Cristi Vasilică Danileţ, care doreşte exportarea unui protest discutabil la Bruxelles, e un semnal al unei stări anacronice de lucruri. Ce se întâmplă cu noi? Mai ales că cineva, în context, propunea ca o delegaţie formată din „victimele sistemului de Justiţie din România” să plece la Bruxelles pentru a protesta la prezenţa delegaţiei lui Cristi Danileţ. Spectacolul acesta sordid, expresia unor afinităţi tenebroase, care se revarsă dincolo de partide şi ideologii declarate, ar trebui să înceteze, cât mai grabnic, fiindcă pericolul e mult mai mare decât ne închipuim şi teamă ne este că premizele întregii tevaturi create de domnul Cristi Danileţ sunt false.