Să desfiinţăm şi… CSM-ul!

0
375

Liberalii, a anunţat ieri prim-vicepreşedintele partidului, Raluca Ţurcan, vor depune un proiect legislativ pentru desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie. Argument: „dacă magistraţii săvârşesc abuzuri ar trebui sancţionaţi de CSM şi inspecţia judiciară”. Aşa a glăsuit cu emfază exersată, doamna Raluca Ţurcan. Declaraţia, excesiv de hazardată, survine în plin „scandal Kovesi”. Dar fiecare e liber să spună ce vrea. Fireşte, Raluca Ţurcan „scoasă la înaintare” a dat glas unei doleanţe a conducerii partidului, din care face parte, care omite, din păcate, detalii esenţiale, reamintinte de Victor Alistar, un membru al CSM din partea societăţii civile. În conformitate cu prevederile legii, în cadrul acestei secţii, procurorii sunt numiţi de CSM, conducerea secţiei la fel, spre deosebire de oricare altă funcţie de conducere din cadrul Parchetului General, DNA, DIICOT, unde ministrul Justiţiei joacă un rol important. Mai mult, tot conform prevederilor legale, ministrul Justiţiei nu poate să propună revocarea sau sancţionarea procurorilor din această secţie, „mecanismul” fiind în aşa fel construit încât Executivul să nu poată sub nicio formă să interfereze. Mai clar, Secţia de investigare a infracţiunilor din Justiţie are autonomie deplină. Dar doamna Raluca Ţurcan, prim-vicepreşedinte al PNL mai enunţă ceva fără a concretiza: Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, GRECO, au criticat în termeni foarte duri – poate recomandat (n.r.) –  înfiinţarea acestei secţii, căreia CCR, unde a fost contestată legea, i-a dat undă verde. Ce reproşuri atât de vehemente au formulat entităţile menţionate nu se spune. O precizare oarecum necesară: şi procurorul Gheorghe Stan, şeful secţiei, şi adjunctul acestuia, procurorul Adina Florea, au ajuns în funcţiile deţinute, în urma unor interviuri riguroase susţinute în faţa membrilor CSM, ambii fiind notaţi cu 9,33 respectiv 10, ceea ce spune suficient despre competenţa lor profesională. Impecabilă. Declaraţia de ieri a Ralucăi Ţurcan, privind intenţia partidului din care face parte de a desfiinţa Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, este una eminamente politică, şi este tratată în această cheie, dar în acelaşi timp este menită să inhibe activitatea secţiei, la numai câteva zile după reacţia preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, judecătoarea Lia Savonea, în contextul afirmaţiilor publice lansate de anumiţi politicieni. Judecătoarea Lia Savonea atrăgea atenţia politicienilor că „au datoria de a respecta, inclusiv prin declaraţiile formulate în spaţiul public, a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, fiind obligatoriu pentru aceştia să abordeze în mod echitabil şi cu responsabilitate garantarea independenţei procurorilor, în vederea creşterii şi consolidării încrederii societăţii în actul de justiţie”. Ideea desfăşurării unei cercetări penale de către secţia menţionată, în afara cadrului legal, la comandă politică, şi în scop de intimidare, a fost contestată cu fermitate de către preşedintele CSM. S-a crezut că se va ţine seama de această recomandare pertinentă. Mai ales că este încă „fierbinte”. Dacă nu cumva se doreşte şi desfiinţarea… CSM, chiar dacă e prevăzut în Constituţie ca garant al independenţei Justiţiei. Doamna Raluca Ţurcan este un politician cu dragoste neţărmurită faţă de… femei în general. Din acest punct de vedere ar putea fi înţeleasă. În 2010, de pildă, a rămas de poveste, când a comparat-o pe Elena Udrea cu un „veritabil Kill Bill al politicii româneşti”, cu referiri la thrillerul în două părţi în care actriţa Uma Thurman avea rolul principal. Ulterior a uitat-o pe… Elena Udrea. Era şi cazul. Logica îi pune piedică în multe demersuri, poate bine intenţionate. Toată tevatura aceasta descumpănitoare creată în jurul Laurei Codruţa Kovesi, convocată la Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, este menită a augmenta o discordie fără leac în societatea românească. Iar demersul vizând desfiinţarea secţiei este unul realmente absurd şi contraproductiv, inclusiv pentru cei care îl promovează. Nici nu vrem să ne gândim ce ar fi însemnat dacă o propunere similară ar fi fost emanaţia actualei coaliţii de guvernare. Nimeni nu ştie care va fi deznodământul anchetei în curs, mai ales că acuzaţiile formulate fac parte din topul preferinţelor Laurei Codruţa Kovesi: luare de mită, abuz în serviciu şi mărturie mincinoasă. Dacă vrem să probăm că suntem o lume normală, să lăsăm, aşadar, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie să-şi exercite prerogativele pentru care a fost creată, dincolo de orice partizanat atroce care ne macină. Drumul este lung şi pentru Laura Codruţa Kovesi, care se doreşte să nu fie măcar cercetată, deşi un om puternic tace, nu se victimizează, şi pentru cei care până recent susţineau cu ardoare – vocal – justiţia independentă şi statul de drept. Nu suntem siguri că această chibiţăreală fără limite poate fi de folos vreuneia „din părţi”, când atâtea şi atâtea lucruri, realmente delicate, sunt puse pe tapet. Ieri, procurorul general Augustin Lazăr a respins cererea formulată de Laura Codruţa Kovesi prinvind recuzarea şefului Secţiei de investigare a magistraţilor, ceea ce nu înseamnă altceva decât o decizie deplin responsabilă.