România – Serbia 0-0
Bucureşti, Arena Naţională, 49.000 spectatori.
România: Tătăruşanu 7 – Manea 4, Tamaş 4, Săpunaru 7, Toşca 6 – T. Băluţă 7, Răzvan Marin 6 – Maxim 6 (Rotariu, 71) 6, Stanciu 6, Drăguş 6 (Nedelcearu, 45+3) 6 – Ţucudean 6 (Keşeru, 80). Selecţioner: Cosmin Contra.
Serbia: Rajkovic 6 – Rukavina 7, Milenkovic 7, Veljkovic 7, Rodic 6 (Miletic, 77) – Lukic 7, Maksimovic 7 – Gacinovic 7 (Milinkovic-Savic, 63) 6, Tadic 6, Radonjic 8 – Mitrovic 8. Selecţioner: Mladen Krstajic
Arbitru: Kevin Blom (Olanda) 6.
Cartonaş roşu: Tamaş (44).
România rămâne neînvinsă în grupa de Liga Naţiunilor şi după meciul cu Serbia de pe teren propriu, încheiat 0-0, dar şansele de a câştiga grupa sunt acum doar teoretice. Mulţumirea poate fi legată de rezultatul obţinut în inferioritate numerică, după ce Tamaş a fost eliminat în prima repriză, şi de modul cum au luptat băieţii lui Contra, un antrenor logodit cu şansa. În rest, adică la jocul propriu-zis, n-am etalat nimic, mingea ne încurcă rău, fotbalul pare un chin pentru tricolori. Naţionala noastră a fost şi în inferioritate fotbalistică faţă de vecinii de la sud de Dunăre, care au dominat tot meciul. Băieţii lui Contra n-au ajuns practic în careul advers, şi-au acceptat din start statutul de out-sider, chiar dacă evoluau acasă, pe o arenă aproape plină. Fără Matic, Kolarov, Basta, Kostic, Ljajic şi alţi jucători cu care poţi face uşor o echipă de calibru, sârbii n-au refuzat posesia, au arătat din start superioritate şi au ratat ocazii imense prin Mitrovic şi Gacinovic, culminând cu un penalty trimis de Tadic la inelul trei al peluzei. Pe flancul drept al României a fost loc de promenadă, Manea fiind depăşit la orice pătrundere a lui Randonjic, atacantul cumpărat recent cu 15 milioane de euro de Marseille de la Steaua Roşie. Pe finalul primei părţi, România a primit şi un pretext de a se apăra supranumeric fără jenă, deoarece a rămas în 10 jucători. Tamaş s-a crezut „Moartea din Carpaţi” tocmai în propriul careu şi a încheiat practic conturile cu echipa naţională, unde revenise după 3 ani. Luându-şi o grijă de pe cap, adică faza ofensivă, care a părut oricum o corvoadă pentru ei, tricolorii şi-au văzut în repriza a doua de baricada din jurul lui Tătăruşanu şi, protejaţi şi de noroc, au rezistat până la final în faţa unei echipe care a avut cornere cât pentru toată campania de calificare şi a tratat superficial şanse mari de a marca.
Analiza tricolorilor
Tătăruşanu a scos câteva mingi periculoase şi a fost protejat şi de şansă, Manea a fost ridiculizat, în special în prima repriză, Tamaş l-a atacat în careu pe Gacinovic precum lovea uşile blocurilor, în stare de ebrietate. În condiţiile în care România s-a apărat vârtos, Toşca a fost mai potrivit decât Bancu în stânga şi nu s-a descurcat rău. La mijloc, Răzvan Marin pare bătut în cuie, dar nu impresionează la fel la Standard, Maxim şi Stanciu au alergat mult şi s-au apărat destul de bine, dar de la ei se aşteaptă mai mult să creeze şi să marcheze. Marele câştig al meciului a fost Tudor Băluţă, mult mai potrivit acolo decât Anton. Ţucudean s-a luptat în avanposturi, dar mai mult fără minge, neavând nicio şansă între doi stoperi masivi, care nu i-au dat nicio şansă. Drăguş a avut o acţiune, soldată cu un corner, dar a fost sacrificat după eliminarea lui Tamaş. De pe bancă n-a apărut rău Nedelcearu, deşi a surprins convocarea lui, naţionala de tineret fiind mult mai sigură în defensivă fără „aportul” fostului dinamovist. Rotariu a încercat să ţină de minge pe final, la naţională având şansa pe care nu o are la Alkmaar, aceea de a juca.
