Aşadar, după circa 6 luni, Mihai Tudose şi-a încheiat mandatul de premier al României. Prematur, este adevărat, într-un context neclar, cu destule consecinţe nefaste, unele nu greu de comensurat, din moment ce moneda europeană a atins, ieri, un prag istoric la casele valutare. Liderul social-democraţilor, Liviu Dragnea – perdant şi el, de credibilitate, în toată povestea – ne-a consolat în conferinţa de presă de luni seara, de la sediul PSD, asigurându-ne că nu va mai face, în proxima şedinţă CExN al PSD, nicio propunere de premier, lăsând această sarcină „partidului”, fiindcă „a avut mână proastă de două ori”. Poate de… trei ori, dar propunerea iniţială, cu Sevil Shaiddeh, nu se mai pune, respinsă fiind „în discuţiile preliminare” cu preşedintele Klaus Iohannis. Exprimându-se metaforic, Liviu Dragnea – nu mai este un lider maxim –, îşi invoca „mâna proastă”, când trebuie să-şi invoce altă parte a corpului, cu care uneori se gândeşte. Admitem, pe de altă parte, că nicio desemnare, ca investiţie de încredere, nu e sigură şi democraţia – în devierile ei patologice – constituie terenul privilegiat al kitsch-ului. Când oricine are acces la orice ierarhie valorică, iar valorile însele sunt definite exclusiv după criteriul accesibilităţii lor, se pot întâmpla şi „accidente” de parcurs. Ceea ce nu ia în calcul liderul social-democraţilor este faptul că va rămâne în cartea de istorie, ca şeful unui partid – câştigătorul detaşat al alegerilor parlamentare – care şi-a basculat doi premieri, desemnaţi de el însuşi, într-o răfuială de neînţeles pentru putere. La rândul său, Mihai Tudose, „marele jucător de şah”, aureolat şi de originea sa de brăilean, unde şi-a însuşit şcoala vieţii, a ieşit stupid în decor, probând o lipsă de tact de care nu putea fi bănuit, dar şi absenţa oricărei supleţe în gândire. Un capitol încheiat. A fost făcut „ţăndări” în CExN. A jucat cu cărţile pe care dorea să le aibă în mână, şi nu cu cele pe care le deţinea. În numai un an, PSD a demis doi premieri, cum spuneam, ambii ofertele sale la funcţia respectivă, ceea ce e cam mult. Spunea într-o împrejurare, de acum uitată, fără cursivitate şi neologisme, un fost premier, deloc simpatic: „Există lucruri cu care nu se glumeşte în România”. Dar s-a uitat. Fiindcă nu poţi să amesteci la nesfârşit, când grosolan, când finuţ, borcanele naţionale. Pentru că nu are „mână bună”, cum a decretat, Liviu Dragnea a lăsat totul pe mâna CExN al PSD, întrunit la sediul din Kiseleff, deşi Codrin Ştefănescu ne avertiza duios, că „şi-a băgat dracul coada”, fără ca vreun sobor de preoţi – deocmadată – să vină să alunge duhul rău. Ieri, într-o alocuţiune de la Palatul Cotroceni, preşedintele Kalus Iohannis l-a desemnat premier interimar pe Mihai Fifor, actualmente ministru al Apărării, precizând: „Nesiguranţa politică nu trebuie să degenereze în instabilitate politică şi vreau să previn posibile urmări economice negative ale acestei crize generate în interiorul PSD”. Dorind o procedură rapidă, la instalarea unui nou executiv, preşedintele ţării a anunţat consultări imediate cu partidele politice. Care încep chiar astăzi la Cotroceni. CExN al PSD, întrunit tot ieri, s-a oprit asupra europarlamentarului (două mandate) Viorica Dăncilă – 55 ani – ca propunere pentru funcţia de premier. Vot unanim. Şi Mihai Fifor, în graţiile partenerului nostru strategic euro-atlantic, şi Ecaterina Andronescu, s-a spus, au refuzat intrarea în competiţie. Faptul că Viorica Dăncilă, inginer petrolist de profesie, provine din judeţul Teleorman – Roşiorii de Vede – ex-consilier judeţean, nu înseamnă automat că a fost „propunerea” lui Liviu Dragnea, mai ales că a aparţinut lui Nicolae Bădălău. Are vizibilitate politică, la Bruxelles, bună cuviinţă şi simţ al onoarei, şi dacă va fi acceptată de preşedintele Klaus Iohannis, va deveni prima femeie, care accede în funcţia de prim-ministru, în România.
