Pe o căldură sufocantă, ce ar putea fi mai recomandat decât o baie în apele curate ale Dunării, o bere rece sub umbrelele acoperite de stuf şi, de ce nu, un grătar la marginea pădurii? Toate acestea sunt, de pe acum, accesibile oricui vrea să se bucure de splendoarea naturii de la marginea fluviului albastru, chiar în comuna Cetate, la nici 70 km de Craiova. Peste 100 de umbrele naturale lucrate din stuf, şezlonguri, nisip fin arzător, terasă cu muzică pe toate gusturile dau, de câteva zile, conturul unui frumos weekend pentru toţi cei ce vor să se relaxeze într-un loc minunat din natură. Şi, desigur, intrarea e liberă.
Ca în fiecare început de sezon estival, comuna Cetate, din sud-vestul Doljului, nu ezită să-şi pună în valoarea cadrul natural cu care a fost binecuvântată de la natură. Trecerea Dunării pe o bună parte a acestei localităţi nu avea cum să nu fie valorificată de edilul de aici, Marin Duţă. Pentru cei deja obişnuiţi cu plaja de la Cetate, nici în acest an nu a fost o surpriză să constate că administraţia locală de aici s-a ţinut de cuvânt. Peste 100 de umbrele naturale acoperite cu stuf au fost plantate pe zona de nisip fin, la câţiva metri de Dunăre. Zeci de pubele de colectare a deşeurilor rezultate din consumul aferent distracţiei au fost distribuite compact pe toată plaja. Nisipiul a fost discuit şi apoi greblat metru cu metru. De altfel, de la Orşova şi până la Rast, ca să vorbim doar de porţiunea binecunoscută de cei ce iubesc Dunărea, aici, la Cetate, este cea mai frumoasă plajă. Vecinii pe de celălalt mal, bulgarii, nu se pot lăuda cu aceleaşi condiţii. Bătrânul fluviu sapă adânc în malul lor şi zonele de agrement sunt mult mai puţine şi nu atât de întinse ca la Cetate. Privind în depărtare, pe malul bulgăresc se zăreau câteva corturi, semn că şi la ei turismul dunărean a început să prindă contur.
Natura te lasă fără cuvinte
Dacă în interiorul comunei se anunţau temperaturi caniculare, jos, la malul Dunării, vântul şi vaporii de apă făceau ca totul să fie mult mai respirabil. Chiar nu se simţea dogoarea din mijlocul localităţii. Apa este curată, caldă, mici grupări de peştişori fac deliciul copiilor. Pe şezlonguri, pe pături aduse de acasă sau chiar pe nisipul fierbinte, turiştii veniţi pe plaja din Cetate se pregătesc să savureze câteva clipe de relaxare. Autoturismele parcate la marginea pădurii seculare, deveneau la fel de primitoare la înapoiere, graţie umbrei asigurate de arborii plini de vegetaţie.
Dinspre Calafat se zăreau vapoare de croazieră. Mai târziu, în doar câteva minute, prin faţa ochilor treceau veritabile bijuterii ale constructorilor navali germani, vapoare cu zeci de cabine, cu terase deasupra, un loc ideal pentru iubitorii de turism fluvial să admire frumuseţile locurilor prin care croaziera îi poartă. Din sens invers, barjele cu minereuri coborau în aval. Semn că Dunărea este importantă în transportul comercial internaţional şi că, dincolo de faima de odinioară a portului cerealier de aici, de la Cetate, este un semn bun că de beneficiile bătrânului fluviu european mulţi ştiu să profite.
Accesul la plajă este impecabil
Drumul spre plajă este asfaltat. Cine se încumetă să-l parcurgă pe jos sau cu bicicleta este şi mai satisfăcut de minunăţiile pe care lunca Dunării i le scoate în cale. Ochiuri de apă în mijlocul pădurii, concertul inegalabil al păsărilor de aici, sălciile aplecate parcă într-o rugăciune perpetuă asupra lacurilor ce nu lipsesc din zonă şi oglindirea cerului albastru în valurile calme ale Dunării sunt tot atâtea motive de a înţelege minunile naturii şi de a rămâne copleşiţi de cât de frumos a lucrat timpul pentru aceste locuri.
În comună, pomii gem sub greutatea propriilor roade. Vişinii sângerează de atâtea fructe şi îşi aşteaptă gospodarii să-i elibereze de greutatea propriei creaţii. Merii sunt la fel de bogaţi. Prunii se revarsă peste garduri cu crengile lor împănate de rod. În grădini, deşi este secetă, cei ce ştiu rostul gospodăriei nu au motive de temere. Roşiile sunt la vremea lor, pătrunjelul îşi lasă verdele scăldat în lumina crudă a dimineţilor însorite, ceapa roşie se odihneşte acum deasupra pământului, gata să fie, zilele viitoare, urcată în pod, iar loturile pentru varză sunt pregătite deja.
O comună de gospodari
Că aici oamenii sunt gospodari o arată şi faptul că lemnele pentru viitoarea iarnă sunt, încă de pe acum, tăiate şi puse la adăpost. Câmpia mănoasă de aici este, acum, locul cel mai agitat pentru agricultori. În plin sezon al treieratului, la orz s-a cam terminat, la grâu e în toi; combinele şi tractoarele cu remorci roiesc pe drumurile dintre ţarini, pentru a intra, ulterior, la autobazele de cereale. Praf nu mai fac, pentru cu drumurile din Cetate, în cea mai mare parte au fost asfaltate. Apă curentă este de ani buni. Deşi cu puţuri forate la mare adâncime, seceta din această perioadă mai face probleme uneori.
Departe de vacarmul cotidian al marilor oraşe, într-o comună cum este Cetatea, poţi spune că timpul se scurge altfel. Deloc molcom, ci cu mai multă apreciere a fiecărei clipe. Pe aceste meleaguri este ceva obişnuit să întâlneşti în cale persoane care au vârsta trecută de 80 de ani şi care muncesc mai abitir decât mai tinerii lor nepoţi. Un mic amănunt: aici nu există amiază, după ce au mâncat de prânz, să nu pună capul pe pernă şi să aţipească atât cât să-şi încarce bateriile pentru o nouă zi. Pentru că, la ei, ziua începe de la 5.00 dimineaţa, când mai înainte de a urca soarele pe cer, orătăniile de pe bătătură îşi cer drepturile. Aşadar, şi la Cetate, ca de altfel în orice comună cu oameni gospodari, poţi trăi în tihnă, numai şi numai dacă deprinzi repede obiceiul locului şi dacă Dumnezeu te-a întărit cu forţa braţelor, ca să faci faţă iernilor friguroase şi verilor secetoase.
