Recentul scandal referitor la posibile diferenţe de calitate pe piaţa alimentelor din mai multe state centrale şi est-europene, inclusiv România, are în centru proasta calitate a produselor oferite la vânzare. Producătorii români afirmă că doar consumatorii pot fi cei care au puterea de a refuza să cumpere alimente îndoielnice, orientându-se spre produse mai scumpe, dar mai sănătoase. Un raţionament ce nu poate prinde contur, pentru că nivelul cel mai scăzut de salarizare, cum e cazul României, nu lasă nicio marjă de decizie consumatorului. Astfel că preţul cel mai mic este preferat, acceptând implicit şi riscurile grave asupra sănătăţii consumatorilor.
Într-un ultim comunicat emis de ANSVSA se precizează că această instituţie acţionează în contextul măsurilor dispuse de autorităţile competente din Ungaria, Cehia şi Slovacia, de verificare a unei posibile diferenţe de calitate a produselor comercializate pe piaţa est-europeană şi cea vestică (produse alimentare, produse de curăţenie etc.). Preşedintele instituţiei, Geronimo Brănescu, a purtat discuţii cu ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, şi cu preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Bogdan Pandelică, în urma cărora s-a constituit un grup de lucru, în vederea stabilirii unui plan de măsuri comun.
Primul demers, vor date suplimentare…
În cadrul acestui plan de măsuri s-a decis ca fiecare entitate menţionată să ia măsuri, în domeniul său de activitate, conform atribuţiilor specifice. Prima măsură decisă este cea de solicitare a unor date suplimentare privind posibila practică a dublului standard, atât de la Comisia Europeană, cât şi de la marile reţele comerciale. Urmează ca, după analizarea acestor informaţii în cadrul grupului de lucru, ANSVSA să se implice în activităţile de protejare a intereselor şi sănătăţii consumatorilor, prin acţiuni care vizează produsele alimentare, sub aspectul siguranţei alimentelor.
„În primul rând sunt nişte neînţelegeri flagrante, pentru că de calitatea produselor se ocupă ANSVSA şi nu ANPC. Şi nu există nicio încălcare a legislaţiei. Există doar afirmaţia că în ţările din estul Europei produsele sunt mai slabe calitativ decât cele din vest. Dacă ar exista afirmaţia că pe aceleaşi tipuri de produse şi cu aceleaşi ingrediente, în ţările din est se înlocuiesc ingredientele şi nu sunt trecute pe etichetă, într-adevăr ar fi vorba de fraudă. Dar, dacă eu fac produsul şuncă de Praga pentru România cu 3 lei şi fac şuncă de Praga pentru Germania cu 30 de lei, dar scriu pe eticheta din România că este cu injectare cu glutamat şi pe cea din Germania că nu e, nu am făcut nicio inegalitate. Dacă piaţa românească se complace în a cumpăra cele mai ieftine produse, calitatea va fi cea mai de jos. Piaţa este cea care cere astfel de produse. Eu dacă aş vinde caviar şi nimeni nu ar cumpăra, aş da faliment. Restul este subiectiv, că este mai dulce într-o ţară şi mai acră în alta…”, a declarat Sorin Minea, preşedintele Federaţiei Romalimenta.
Eticheta spune adevărul
Pot fi responsabili de orice producătorii, dar că nu trec ingredientele pe eticheta produselor, mai puţin. Cumpărătorul vede că un pate de ficat numai ficat nu are în compoziţie, că un parizer are doar 20% carne şi, de fapt, este carne separată mecanic, un procedeu industrial care înseamnă materie recuperată/regenerată/dezosată prin mijloace mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase şi trecută prin presiune înaltă prin site care separă osul masiv de ţesuturi comestibile. În jargonul specialiştilor are chiar denumirea de „mâzgă” sau „noroi”: „noroi alb – white slim. engl.”, când e vorba de carne de pasăre ori „noroi roz – pink slim, engl.”, când e vorba de carne roşie, de la specii patrupede. Procesul presupune măcinarea carcasei şi pasarea pastei – care cuprinde măcinătura de os, măduva osoasă şi celelalte ţesuturi comestibile – sub presiune.
Cum să nu fie tentante pentru buzunarele românilor, din ce în ce mai săraci, produse fierte precum: cârnaţi, crenvurşti, mezeluri; produse tratate termic uscat ori în grăsime: cotlet pane, cordon bleu, crochete, friptură, laminate; toate acestea bazându-se pe carnea separată mecanic? Când 1 kg de carne costă circa 12 lei, nu poţi să cumperi 1 kg de parizer cu 6 lei din hipermarket şi să ai pretenţia că este vreo urmă de carne prin el!
Prea săraci că să avem alternative
Nu doar compoziţia alimentelor pe care le cumpărăm poate fi îndoielnică, dar nici modul de prezentare şi desfacere nu ne mulţumeşte. Dacă s-ar efectua, ca la carte, controalele ANSVSA sau ale ANPC şi nu s-ar pune în practică firul scurt al avertizării între proprietarii de magazine am constata că activitatea majorităţii spaţiilor comerciale ar trebui suspendată. Tinerii sunt prea puţin informaţi asupra pericolului mâncării de tip fast-food, iar pensionarii, prea sărăci ca să nu cumpere „delicioasele oferte”, cu care mass-media ne bombardează zilnic. Aşa că, ce rost mai are toată argumentaţia unora că noi, consumatorii, trebuie să ridicăm nivelul de calitate a alimentelor?
Prin OUG nr. 217/2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar s-au stabilit componentele acestuia. La acea dată, cea mai mare cantitate era dată de consumul a 31,966 kg pâine lunar/gospodărie. Urma laptele proaspăt – 14,861 l şi cartofii – 13, 179 kg. Păi, la preţurile actuale, numai la aceste trei categorii ajungem la o valoare de 135 lei. Să mai precizăm că în coşul minim de consum lunar erau incluse, în 2000, nu mai puţin de 49 de repere de referinţă, inclusiv cheltuielile cu serviciile publice şi produsele nealimentare! Cum toate tarifele au luat-o razna, la fel şi impozitele şi taxele, să mai ai pretenţii la consumatori să refuze alimentele ieftine, pe motiv că sunt de proastă calitate este sfidător la adresa bunului simţ.
