Eugenio Montale despre „morala” victoriei celui mai slab pregătit

0
469

mondo-headerAm mai scris despre cariera jurnalistică, puţin ori deloc cunoscută la noi, a marelui poet italian Eugenio Montale (distins cu Nobelul în 1975), oferind cititorului român câteva mostre, printre care şi un articol despre o vizită a sa în atelierul parizian al lui Brâncuşi. Din voluminoasa serie de Opere Complete ale poetului, apărute în mai multe ediţii la editura Mondadori, din cel de-al doilea volum, conţinând ceea ce curatorii au intitulat „Prose”, m-a fascinat cel mai mult secţiunea conţinând cele „Treizeci şi două de Variaţiuni” (o culegere publicată de autorul însuşi prin anii 70), din care, de asemenea, am mai oferit câteva chiar în această rubrică.

Am ales de data asta „variaţiunea” cu nr. 26, fără titlu, ca toate celelalte, în care Montale, pornind mai curând de la o întâmplare hazlie, reuşeşte să sugereze o morală, cu subtext de fabulă, în care cititorul poate identifica o mică lecţie de etică existenţială nu fără conotaţii de actualitate în spaţiul politic din zilele noastre, de la noi şi de pretutindeni.

 

Treizeci şi două de variaţiuni

26

Trec peste masacrele rugby-lui (prea puţin practicat în Italia) şi dedic două rânduri nobilei artei a scrimei. E un sport despre care nu ştiu nimic, dar fac o excepţie pentru spadă. Interesul meu s-a ivit când cineva mi-a zis că într-o astfel de specialitate învinge cel mai nepregătit. Dar cine ştie dacă era adevărat. Într-o zi am fost prezentat unui amabil om mare, cândva spadasin şi învingător al unui turneu internaţional. Îmi făcui curaj şi la prima ocazie riscai indiscreta întrebare: „Scuzaţi, e oare adevărat că în ziua triumfului, Dumneavoastră aţi fost cel mai nepregătit?. Omul tresări şi mă întrebă: „Cum de v-aţi dat seama? Credeam că a fost doar secretul meu. Ei bine, eu eram cel mai slab pregătit. Mai mult, trebuie să mărturisesc că mereu m-am considerat un ageamiu”. După care a făcut o plecăciune şi s-a dus.

Din acea zi am admirat mereu simbolica artă a spadei. Să ne gândim puţin.  Învinge cel mai slab pregătit: nu poate fi ăsta drapelul aproape heraldic al unei game foarte vaste de acţiuni, de ambiţii şi de cariere? Nu degeaba am vorbit de simbol. E o întreagă lume ce se întinde dinaintea noastră.