Premierul britanic, Theresa May, s-a arătat imperturbabilă, în discursul său maraton, de la Lancaster House, prin care a enunţat „foaia de parcurs a ieşirii ţării sale din UE”. Aura discursului, de o fermitate deplină, a surprins prin faptul că sugera o victorie a Regatului Unit, ceea ce nu părea chiar aşa după votul istoric în favoarea Brexit de la 23 iunie 2016. O înfrângere nu este sinonimă cu o victorie. Să spunem, totuşi, că a fost o „oră a adevărului”, după săptămâni de o certă ambiguitate. Doamna Theresa May propune un nou „parteneriat echitabil, dar nu statutul de membru parţial sau asociat al UE” şi, de asemenea, „un acord imediat cu UE pentru evitarea unor schimbări bruşte şi destabilizatoare”. Fidelă votului exprimat de alegătorii britanici, nu doreşte acceptarea liberei circulaţii – condiţie sine qua non a accesului la piaţa unică – nici continuarea recunoaşterii actualei Curţi Europene de Justiţie şi a Uniunii Vamale. Or, accesul la un spaţiu economic cu peste 500 de milioane de consumatori, ce a facilitat ca 44% din exporturile britanice să meargă pe continentul european, în 2015 şi, doar 16%, pe piaţa americană, este condiţionat de… libera circulaţie. Şi, aşa cum remarca europarlamentarul Guy Verhofstadt, liderul liberalilor din PE, este o iluzie să părăseşti UE conservând toate avantajele. Deocamdată, „europenii” se opun categoric ca Londra să antameze negocieri cu fiecare ţară în parte, avându-se în vedere că acestea nu pot debuta, decât după activarea articolului 50 al Tratatului european şi după denunţarea acordului bilateral de liber schimb. „Absenţa unui acord cu UE este preferabilă unui acord rău”, a spus Theresa May, care a prefigurat un statut mai puţin favorabil, pentru ţara sa, ca al Turciei, de pildă, care este în Uniunea Vamală a UE. Discursul premierului britanic a avut cadenţă şi o intonaţie impunătoare. Din cauza interesului pentru „efectele speciale”, au fost surmontate turbulenţele scoţiene şi nord-irlandeze. Theresa May a optat pentru un Brexit integral, ceea ce înseamnă ieşirea, necondiţionată, din piaţa unică, din Uniunea Vamală şi respingerea Curţii Europene de Justiţie. A promis un control ferm al imigraţiei. Dacă Regatul Unit este special, cum a explicat, în substanţă, Theresa May a menţionat că merită un statut… special, în viitoarea relaţie cu UE. Ceea ce înseamnă că, nici modelele elveţian sau norvegian nu vor fi imitate. Sunt multe detaliile exprimate, care merită maximă atenţie. Şi asta pentru faptul că un număr mare de români lucrează în Marea Britanie. Părăsind Uniunea Europeană, Marea Britanie nu părăseşte Europa. Afirmaţia este logică. Va fi întărit, însă, controlul imigraţiei şi referindu-se la acest aspect, ca fost ministru de Interne timp de şase ani, Theresa May a spus că este imposibil de realizat în condiţiile actuale. Dacă drepturile resortisanţilor europeni în Marea Britanie rămân o delicată temă de discuţie, la fel se întâmplă şi cu cele a britanicilor în ţările UE. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, spunea că procesul este trist, momentul este trist, dar se cunoaşte anunţul doamnei Theresa May. Pentru aceasta, legile se fac la Westminster, Edinbourgh şi Cardiff şi, nicidecum, la Bruxelles sau Strasbourg. Tradiţiile politice sunt diferite, Marea Britanie nu are constituţie scrisă, iar principiile suveranităţii parlamentare sunt la baza organizării constituţionale non-scrise. Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va fi supusă la vot în Parlamentul de la Londra. Unele compromisuri în negocierile cu Bruxelles-ul nu sunt excluse. Reiterând că, Brexit înseamnă… Brexit, Theresa May nu s-a ferit să vorbească de un posibil război comercial cu foştii parteneri ai Regatului Unit. Cum s-ar spune, este tentată, declarativ, să „joace tare”, dar „cei 27” uniţi, ca niciodată, vor căuta cu siguranţă să apere o construcţie comunitară la care s-a trudit atâta, de înaintaşi celebri precum Konrad Adenauer, Winston Churchill, Alcide de Gasperi, Jean Monnet, Robert Schuman ş.a.m.d.