Iniţial s-a dorit a fi un stimulent în favoarea producătorilor români, însă nu a schimbat prea mult actul de vânzare al fermierilor autohtoni. Legiferată mai degrabă în interes electoral, pentru că iniţiatorul său nu ezită să comunice public, săptămânal, că demersul lui este oportun. Chiar dacă deputatul Nini Săpunaru arată că laptele pleacă de la producători cu 70 de bani, dar îl cumpărăm de pe rafturile supermarketurilor cu 4,5 lei litru, ar fi fost obligatorie o strategie reală de refacere a cooperaţiilor, a structurilor asociative, prin intermediul cărora producătorii să poată negocia prezenţa mărfurilor lor la raft, în condiţii reciproc avantajoase. Nu poţi să semnezi cu achizitorul unui retailer alimentar un contract de livrare doar pentru câteva luni din an la un reper alimentar! Continuitatea prezenţei zilnice a produsului la raft, în comerţul actual, ţine de esenţa retailului contemporan.
În iulie a.c. au fost promulgate modificările aduse Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, prin care comercianţii cu cifră de afaceri mai mare de 2 milioane de euro sunt obligaţi să expună la rafturile cu produse proaspete – fructe, legume, carne –, bunuri aduse pe lanţul scurt de aprovizionare, deci majoritatea româneşti şi interzice încasarea de taxe şi servicii de la furnizori. Legea a fost contestată de asociaţiile comercianţilor, care susţin că prevederile ei încalcă atât legislaţia comunitară, cât şi principiile pieţei unice, dar şi legislaţia românească, iar statul se amestecă în modul de a face afaceri ale companiilor private.
Primele contre
De altfel, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) a avertizat că, modificările aduse Legii 321/2009 „vor afecta masiv funcţionarea normală a comerţului alimentar”. Conform noii legi, comerciantul are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, lactate şi panificaţie să achiziţioneze produsele în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare. Legea include şi modificarea etichetării cărnii şi obligă comerciantul să afişeze vizibil formula „carne românească”, pentru carnea comercializată către consumatorul final, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile din regulamentele europene, iar pe eticheta produselor din carne va fi anunţat obligatoriu procentul de carne provenit din România. În fine, în lege e precizat faptul că, prin excepţie, necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanţului scurt de aprovizionare, prin ordin al ministrului agriculturii, în urma consultării entităţilor din cadrul organizării comune de piaţă.
A pus carul înaintea boilor
Iniţiatorul modificărilor legislative a fost deputatul Nini Săpunaru, preşedintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, for decizional pentru legislaţia agro-alimentară. Demersul său părea să fie unul benefic pentru ca producătorii români să-şi vândă marfa în supermakerturile, ce au împânzit România. Numai că, să obligi retailerii să aducă la raft produse româneşti, fără ca să pui la punct o strategie de unificare a producătorilor români, pentru a avea o voce unitară în negocierile dure cu achizitorii externi a fost o manevră sinucigaşă. Cum poate negocia un retailer achiziţionarea mărfurilor româneşti, dacă fermierul nostru nu-i poate asigura continuitate pe tot timpul anului, 365 de zile din 365?
În zadar arată deputatul Nini Săpunaru că, preţul cu care pleacă de la producători laptele este de 60 de bani, dar îl cumpărăm din supermaket cu 4,5 lei litrul. Şi din fermele Doljului, tot cu acest preţ pleacă spre procesatori. Ba chiar au ajuns fermierii aproape de Bucureşti să încheie contracte. Când producătorii de lapte la nivel european sunt sprijiniţi prin ajutoare masive de stat, subvenţii de tot fel, şi au acces firesc la credite avantajoase, care le permit să ţină pasul cu tehnologia avansată, ca să nu mai vorbim de cercetarea de profil, era limpede ca lumina zilei că şi acest demers legislativ nu a fost decât o banală mişcare electorală perdantă. În urmă cu câteva zile, Nini Săpunaru a aflat că nu mai este pe liste electorale din decembrie. „În 11 decembrie, se încheie un capitol important al carierei mele politice. Nu mă voi afla pe lista de candidaţi ai PNL Vrancea la alegerile parlamentare. Pe de o parte îmi pare rău, deoarece nu îmi voi putea duce la capăt toate proiectele pe care le-am iniţiat în Parlamentul României. Pe de altă parte, sunt mulţumit de faptul că PNL Vrancea propune candidaţi puternici, care vor aduce plusvaloare noului legislativ”, a anunţat Nini Săpunaru, care în ultimii patru ani a condus ca preşedinte Comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor.
Supermarketurile au făcut un sondaj
Supermarketurile se bucură în mare măsură de aprecierea românilor, comerţul modern fiind perceput drept promotor al produselor de calitate, la preţuri mai mici în comparaţie cu oferta magazinelor de cartier, reiese dintr-un studiu realizat de INSCOP, la comanda Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR), în perioada 27 august – 7 septembrie 2015. Astfel, 89% dintre români au o părere bună şi foarte bună despre supermarketuri (56,6% bună şi 32,4% foarte bună). Supermarketul este şi locul preferat pentru cumpărături a 83,6% dintre cei intervievaţi. 65,2% dintre români se aprovizionează şi de la magazinele de cartier iar 45,2% şi din pieţele agro-alimentare.
Preţul continuă să fie elementul primordial în alegerea locului pentru cumpărături (75,2%), în timp ce pentru un procent semnificativ, de 65,1% dintre români, criteriul principal este calitatea produselor, iar pentru 58% contează distanţa faţă de locuinţă. Majoritatea românilor (72,6%) vede în supermarketuri un catalizator pentru economia naţională iar 74,4% consideră că acestea stimulează dezvoltarea oraşelor. De asemenea, 82,6% consideră că supermaketurile creează locuri de muncă pe plan local, în timp ce 10,7% cred că, dimpotrivă, le distrug, iar 6,7% nu au ştiut ce să răspundă. În acelaşi timp, 54,65% dintre intervievaţi apreciază că supermarketurile oferă salarii mai mari angajaţilor decât micile magazine, în timp ce 18,4% nu sunt de acord cu această afirmaţie, iar 27% se abţin. Cei mai mulţi respondenţi (64,9%) consideră că supermakerturile îi ajută să economisească, în timp ce 22,8% dintre ei cred că, dimpotrivă, îi sărăcesc, în timp ce 12,3% nu răspund/nu ştiu.
Adaosuri piperate
Tot potrivit sondajului, majoritatea românilor (71,5%) este de părere că, supermarketurile comercializează produse mai ieftine, decât magazinele mici sau decât pieţele, iar 84,1% spun că în supermarketuri se găsesc mai multe produse la preţuri reduse decât în alte magazine. 65,9% dintre respondenţi cred că produsele alimentare româneşti sunt mai bune calitativ decât cele străine, 27% sunt de părere că acestea sunt comparabile calitativ, în timp ce doar 4,6% spun că cele româneşti sunt mai proaste. Un procent de 39,7% dintre români spun că produsele alimentare româneşti sunt la fel de scumpe ca cele străine, iar 28,8% consideră că produsele autohtone sunt chiar mai scumpe.
Ce nu spun reprezentanţii AMRCR este că adaosurile practicate, ce ajung uneori la 200-250%, perceperea de la producători a taxelor de raft, taxelor de marketing şi altor taxe aberante care cresc preţurile artificial sunt elementele ce provoacă nemulţumirile producătorilor. Şi să mai evidenţiem că, la unele produse, diferenţa dintre preţul practicat de un magazin de cartier şi supermarket este considerabilă. Cu 30-40% mai ieftin în primul caz. Şi ne îndoim că la supermarketuri, achiziţia s-ar face la un preţ mai mare!
