Mari jucători ai Ştiinţei au fost apostrofaţi şi uneori chiar înjuraţi de suporteri, dar nu şi-au permis să riposteze, să înjure publicul, aşa cum jucătorul de etnie rromă (fie că şi-o asumă sau nu) Simon Moise Măzărache, a făcut-o nu o dată. E adevărat, suporterii nu l-au întâmpinat deloc prietenos pe Măzărache nici acasă, şi nici la Giurgiu, unde doar intervenţiile lui Vătăjelu şi Zlatinski, care au solicitat clemenţă şi „pace”, au potolit un conflict, dar asta nu scuză comportamentul mârlănesc al atacantului. Gesturile lui Măzărache au fost de-a dreptul scandaloase, în timp ce săruta stema strecurând alte înjurături către galerie, deşi promisese să înceteze cu injuriile şi îşi ceruse scuze. Nici de la statutul lor de idoli, Balaci, Cârţu, Craioveanu şi alţii n-ar avea dreptul să înjure suporterii. Nici nu au făcut-o, de altfel. Dacă marca nu 2, ci 200 de goluri pentru Craiova şi Măzărache nu avea voie să se comporte astfel. Dacă sunt elemente rău intenţionate sau provocatoare în tribune, de ele se pot ocupa forţele de ordine, nicidecum nu este rolul jucătorilor să înjure sau să riposteze în vreun fel. Din întâmplare, unii dintre suporterii de la tribuna I spre care înjura Măzărache ne sunt cunoscuţi, au la activ sute de deplasări pentru Ştiinţa şi o viaţă dedicată practic culorilor alb-albastre. Aceştia au fost uluiţi de reacţia jucătorului, mai ales că nici măcar nu-l admonestaseră. „Nu-l cunosc pe Măzărache, dar am avut un prieten comun, care, din păcate, s-a stins nu cum mult timp în urmă, aşa că aş fi avut şi mai multe reţineri să-l înjur vreodată, dincolo de prestaţia sa. M-au şocat însă modul cum a înjurat în direcţia noastră, în mod repetat, apoi când a aruncat în tribune cu o brichetă care aterizase pe marginea terenului. Nu doar atât, dar şi la Giurgiu a înjurat, chiar după ce săruta stema Ştiinţei. Ştiam de la nişte prieteni şi despre incidentul de la Işalniţa, cu Măzărache şi Herghelegiu în prim-plan, dar e incredibil ce face acest jucător, care are doar câteva meciuri pentru Ştiinţa” spune unul dintre suporterii care a asistat la ambele momante în care Măzărache a înjurat fanii.
Site-ul apropiat clubului din Bănie, Maximasport, consideră drept rasistă etichetarea ca „jucător de etnie rromă” a lui Măzărache în Cuvântul Libertăţii şi face o analiză nedreaptă, răuvoitoare, tendenţioasă, fiindcă nu e vorba de rasism sau atitudine de superioritate să-i zici ţiganului, ţigan, tătarului, tătar, celui din Moldova, moldovean sau celui din Motru, motrean. Cine se simte deranjat sau discriminat, atunci are complexe, îi este ruşine de originea sau cu etnia sa. . Să-ţi înjuri propriul public este josnic, ruşinos, nu etnia sau culoarea pielii. Universitatea a mai avut jucători de etnie rromă în echipă, Niţă (în echipa Campioanei Unei Mari Iubiri), Gane, Ganea şi alţii, care şi-au demonstrat valoarea, spre deosebire de Măzărache, şi nu au avut nici conflicte cu publicul.
Cvlpress este una dintre puţinele pagini media în care echipa la care joacă Măzărache este considerată Ştiinţa şi nu discreditată, denumită „CSU”, „Craiolguţa” sau „Clona”. Cvlpress a înfierat atitudinea jucătorului de etnie rromă Simon Măzărache, fără a insinua că acesta a înjurat suporterii din cauză că este ţigan. Aşa am condamnat gesturile moldoveanului Herghelegiu faţă de suporteri şi cum considerăm cel puţin deplasată reacţia olteanului A. M. (nu, nu Adrian Mititelu) în această revistă care se recomandă „a unei mari iubiri”, dar care tinde să devină a unei uri nemărginite, fiindcă acolo au devenit deja obişnuite atacurile la adresa suporterilor Ştiinţei care îşi permit să critice pe un ton mai vehement. Iar, mai nou, şi ziariştii din Bănie sunt luaţi în colimator.
Că Măzărache câştigă mai mult decât „toate rudele noastre primare la un loc” e oarecum trist, fiindcă au fost jucători cărora Măzărache nu le ajunge la degetul mic care nu au avut parte de asemenea remuneraţie. Alţii ar considera că este o risipă, fiindcă ai putea să plăteşti un jucător valoros cu salariul lui Măzărache, dar asta e altă discuţie. Când a primit oferta să vină la Universitatea, Măzărache trăia aproape de pe o zi pe alta, era suit pe casă să-şi repare acoperişul stricat. Nu e o ruşine, e de apreciat că a reuşit să evadeze din acel mediu prin forţe proprii. Problema e că Măzărache câştigă acel salariu, cu care surclasează financiar ziariştii şi pe familiile acestora, şi de la spectatorii care plătesc bilete, abonamente şi pe care el îi înjură. Măzărache nu a fost privit cu reticenţă de fani sau presă, chiar dacă a venit din Liga a IV-a şi s-a declarat stelist pe vremea când juca la Câmpulung. I s-a oferit şansa să arate ce poate pe teren, însă prestaţiile, dar mai ales comportamentul său lasă de dorit.
Universitatea trebuie să ia atitudine faţă de gesturi precum cele ale lui Măzărache, nu faţă de Cuvântul Libertăţii, aşa cum i se solicită din Maximasport. Aceste riposte absurde şi fronturi deschise inutil ale acoliţilor finanţatorilor explică într-un fel de ce echipa încă se zbate în mediocritate şi nu aduce decât vreo 2.000 de suporteri la meciuri, deşi este asociată cu municipalitatea, cu oraşul şi îşi revendică tradiţia Ştiinţei. Nu doar un contract sau o decizie a instanţei te fac Universitatea Craiova, starea de spirit pe care o generezi şi o întreţii este esenţială, iar din acest punct de vedere actuala echipă nu şi-a câştigat pe deplin dreptul moral de a se pretinde Ştiinţa. Când te recunosc doar jumătate din suporterii Ştiinţei, iar tu, în loc să faci tot posibilul, prin imagine ireproşabilă şi rezultate, să-i recâştigi pe cei care i-ai pierdut, comiţi greşeli prin care rişti să-i îndepărtezi şi pe fanii care-ţi mai dau târcoale, atunci e grav.
Cvlpress, ziarul atacat de cei de la Maximasport, primul cotidian al Olteniei, este singurul care are un reprezentant la aproape toate meciurile Universităţii, de acasă sau din deplasare, şi va continua să redea întocmai ce se întâmplă cu echipa şi să critice sau să elogieze, atunci când e cazul. În loc să se preocupe de anihilarea, de penalizarea unui comportament precum al lui Măzărache, aceşti apropiaţi ai finanţatorilor clubului declanşează conflicte cu presa sau cu fanii, care nu au cum să fie benefice echipei. Cvlpress nu se preocupă de confortul finanţatorilor, al jucătorilor sau al oficialilor clubului, ci de imaginea Universităţii Craiova, a oraşului şi a fanilor, săraci sau bogaţi, români sau ţigani. Avem prea multe exemple de finanţatori şi de jucători care au trădat Universitatea Craiova, aşa că nişte milioane de euro investite sau câteva goluri marcate nu te transformă într-un erou şi nu-ţi conferă vreun ascendent în faţa suporterilor. Ziariştii de casă ai clubului ar trebui să recunoască adevăratele probleme şi să identifice duşmanii reali, nu să caute nod în papură Cuvântului Libertăţii. Au mai făcut-o şi alţii şi au dispărut din peisaj (ultimul a fost Felix Grigore) şi nu fiindcă suntem bântuiţi de vreo vendetă, ci pentru că acele critici au fost justificate şi adus prejudicii imaginii Craiovei (oraş şi echipă).
