Marian Godină este un poliţist de la Brigada rutieră Braşov, aspirant la glorie şi răsplată, prin concurenţă nu constrângere, sugerează el, şi nu de multă vreme autorul cărţii “Flash-uri din sens opus” (Ed. Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2016). O carte girată de o editură de-a dreptul respectabilă, la lansarea căreia, în Capitală, la Biblioteca Centrală, a participat însuşi premierul Dacian Cioloş, care a mărturisit că acest gen de comportament civic “are toată susţinerea sa şi a Guvernului“. Şi a mai spus premierul tehnocrat că “societatea noastră se poate însănătoşi, atunci când comportamentul unui om are atâta susţinere“. Bietul nostru premier! N-avea de unde să ştie ce colecţie de insanităţi greţoase conţine cartea de debut a unui poliţist tânăr şi zelos, lansată, ulterior, şi la Târgul Gaudeamus de la Craiova, anunţată a fi lansată şi la Braşov, după ce a fost prezentată şi în localitatea Budila din acelaşi judeţ, unde sălăşluieşte o comunitate de rromi, anunţată fiind prezenţa directoarei Editurii “Curtea Veche”, Irene Arsene, şi actriţei Smaranda Nicolae pentru un… moment de lectură (!)! Cartea lasă, dintr-un început, impresia unui amatorism masiv, dovedindu-se nimic altceva decât un maculator cu conspecte ale unui agent, din Poliţia Rutieră, lipsit de complexul studiilor prost făcute, fără acces, din copilărie, la o bibliotecă fie ea şi de cartier. Aşteptându-te să conţină ceva în plus, în afara unei excesive cure de vulgaritate, incalificabilă pentru prestigiul editurii, ştiut fiind faptul că o carte are exigenţele ei, nu te alegi cu nimic, în afara unei descumpăniri. Vremuri vesele. Fiindcă Marian Godină, în relaţii de inamiciţie cu învăţătura, prin liceul nenominalizat din Braşov, absolvit prin 2004, cu chiu, cu vai, cum mărturiseşte, cu 5 la Română, 8 la Purtare, “matematica îmi plăcea şi o prindeam de la clasă, în rarele situaţii când dădeam pe la şcoală“, scapă de BAC, miraculos, pentru a intra la Şcoala de Agenţi de Poliţie din Câmpina, graţie probei sportive precumpănitoare la media generală. Toate acestea, completate cu relatarea searbădă, pigmentată cu trivialităţi, a unor întâmplări din şcoala de agenţi şi cariera de poliţist, cu pusee siropoase din idilele convenţionale şi, evident, “închiderea şi deschiderea paginii de facebook“, care îl aşează într-o postură virală, de frondă cu superiorii, consideraţi învechiţi ca mentalitate, constituie materialul epic descântat al cărţii. Deşi, ei superiorii, cu toate păcatele lor sunt mult mai umani. A reuşit să atragă un număr mare de persoane pe facebook, deşi, când prinde pe la colţuri, limba română îi “ciordeşte” pensia din poşetă şi o dă trebuinţelor lumeşti. La Academia de Poliţie nu a intrat, încă, dar povesteşte că a avut media ultimului admis, acesta cu o notă mai mare… la limba română. Nu-i o îngrijorare. Până la admitere, Marian Godină va deveni probabil doctor în Litere, fiindcă, aşa cum ne asigură pe site-ul revistei Art-Emis col. (r.) Marin Neacşu, unul din branşă, în articolul “Poliţia Română între Gigină şi Godină“, cel la care ne referim “are pe lângă curaj şi coloană, cu adevărat, şi talent literar“. Asta era! Regurgitatul ignobil, în doze mici, are pentru unii gust de dulceaţă, deşi – e bine de ştiut – semidocţii sperie mai mult decât analfabeţii. “Parlesc câteva limbi, dar italiana chiar nu o bunghesc“, ne spune în argou, undeva (pag. 68), vorbitorul „de limbă română” de la Brigada Rutieră Braşov, cu pagină de facebook, căruia “adrenalina din corpul meu, îşi aduce aportul” (pag. 17). Şi sentimentul e de penibil repetat. Acum, ce-şi face omul cu mâna lui nici dracu nu desface şi cartea “Flash-uri din sens opus“, salutată de amatorii de bârfă bizantină, nu este altceva decât un monument de prostie, căruia i se aduc osanale, pe care nu le-au avut alţii, poate mult mai înzestraţi şi să zicem că aşa ne trebuie. Oricum, cartea trebuie ascunsă… de copii. Şi puţină ruşine ar fi preferabilă cisternei de tupeu autobiografic. Fiindcă demnitatea e antonimul umilinţei. Dacă Marian Godină e semnalul unei noi generaţii de poliţişti “la rutieră”, atunci spaima de prezent devine suportabilă. Neîndoielnic superiorii lui Godină au desigur defecte. Într-un spectacol de două parale, acesta ne demonstrează că statul de drept pentru care unii sunt gata să-şi dea viaţa este, de fapt, statul de drept preferenţial: libertate maximă, autocontrol deloc. Cartea antisistem a lui Marian Godină – “Flash-uri din sens opus” – este totuşi o excepţie prin faptul că niciodată până acum o scriere atât de proastă – stilistic – cu cuvinte prost mânuite, fără limite legale, fără autolimitări impuse de bunul simţ, alunecări greu scuzabile, n-a fost anturată de o galerie atât de iraţională, stranie sobrietate, judecăţi anapoda, îndoielnică rigoare interioară.
