An de an prezenţa şefului de stat francez, indiferent de numele acestuia, la tradiţionalul Salon de agricultură de la Paris (Porte de Versailles), aflat la a 53-a ediţie, a fost o constantă, menită a sugera importanţa cardinală acordată producătorilor agricoli, crescătorilor de animale şi procesatorilor. Sâmbătă 27 februarie a.c., şeful statului francez a sosit la 7:45 la Salonul de agricultură, care îşi deschidea porţile cu acest prilej, se arăta optimist, acompaniat fiind de ministrul de resort, Stephane Le Foll, dar s-a văzut repede constrâns să părăsească “expoziţia” din cauza ostilităţii unor membri ai Federaţiei Naţionale a Sindicatelor Exploatărilor Agricole (FNSEA) al cărui lider Xarvier Beulin s-a justificat astfel “contextul este dificil, de criză profundă, care durează“.
S-au auzit fluierături, huiduieli şi cerută demisia. Criza este mai veche, şi a fost exprimată prin perturbarea sectorului lactate şi al producătorilor de carne de porc, fără a fi considerată suficient de serioasă, pentru ministrul Agriculturii, premierul Manuel Valls şi preşedintele Republicii. Vinovatul numărul 1 este considerat ministrul Stephane Le Foll, care se apără prin participarea la negocierile privind politicile agricole comune (PAC), subliniind că munca unui ministru nu se concretizează în date statistice sau participări la reuniuni oficiale. Oricum, problemele agricultorilor francezi, după embargoul UE cu Rusia, dar şi invers, sunt mari şi deşi productivitatea rămâne ridicată, protestele continuă. Înaintea intituirii embargoului, Moscova importa anual 75.000 tone carne de porc franceză. La intervale scurte de timp. Firme precum Danone, McDo, Auchan, Choral, Bonduelle au fost invitate la Salonul de agricultură şi surprriză: 55% dintre francezi sunt îngrijoraţi de calitatea produselor alimentare consumate, potrivit barometrului Ipsos-Link Up. Deşi pare o glumă, nu e. Un fond de solidaritate de 100 milioane euro, în favoarea crescătorilor de porcine, nu a convins. Bretania, prima regiune agricolă a Franţei, lasă impresia că ar conduce ostilităţile nemulţumiţilor. Franţa contează în balanţa sa comercială pe aportul agriculturii, datorându-şi acesteia excedentul. Ce este un Salon de agricultură? O vitrină, un decor de cinema? Mai puţin din toate acestea şi cu totul altceva, anul acesta. Agricultura franceză nu este folclor. Producţia agricolă menţine securitatea alimentară. Francezii vorbesc de o boală profundă care traversează lumea agricolă. Şi în discuţie revine ca un laitmotiv creşterea preţurilor. Altfel, în ofensivă se află producţia bio şi se vorbeşte susţinut de 42.000 operatori, cu 7% mai mult ca în 2014, aceştia administrând o suprafaţă de 1,3 milioane hectare. Sigur că putem trage cu coada ochiului la tot ceea ce se petrece în Franţa, care în agricultură, dar nu numai, este departe de noi. Aflându-ne în buza primăverii, când deja s-a ieşit “în câmp”, la lucrările agricole de sezon, un punct de vedere al premierului Dacian Cioloş, fost comisar pe probleme de agricultură la Comisia Europeană, s-ar fi dovedit salutar, mai ales dacă referirea sale – nimeni nu îi pune la îndoială expertiza – ar fi vizat pregătirea sistemelor de irigaţii, eterna poveste, dar şi atâtea şi atâtea alte mari probleme ale producătorilor agricoli autohtoni, mult mai calmi decât cei francezi, mereu nemulţumiţi, de sprijinul pe suprafaţă, din partea UE, deşi…
